Neajunsurile

IMG_4051.JPG

Sărăcia mi-a fost cel mai bun profesor. Cumva, a scos ce-i mai bun din mine. Nu am avut nevoie să mă bată nimeni pe umăr şi să-mi spună că intr-o zi, dacă bla-bla, voi ajunge şi eu să am, şi să-mi fie bine… Mă uitam în jur, mă uitam la viaţa mea şi ştiam ce am de făcut. Sărăcia este grea pentru vârstnici, dar pentru copii, tineri adulţi şi adulţi, poate fi motorul care să ducă la viaţa dorită. Pentru a transforma sărăcia într-o unealtă bună de a da o nouă formă vieţii, este important să nu existe victimizarea. Când omul se percepe ca victimă, în mintea lui pare că totul este despre el şi că totul are legătură cu el. Nu-i aşa, deloc. Avem control asupra vieţii noastre, însă, totodată, suntem legaţi între noi, iar deciziile altora influenţează, în mare parte, deznodământul vieţii noastre, mai ales deciziile celorlaţi membrii ai familiei. Ne subordonăm, pe alocuri, destinului familiei din care facem parte, dar chiar şi aşa, la urmă, tot individul este cel care face diferenţa, independent de locul în care s-a născut sau condiţiile sale de viaţă.
Aşadar, sărăcia nu defineşte omul.
Sărăcia este doar o situaţie de viaţă, iar omul care trăieşte în sărăcie, nu este un om sărac. Sărăcia este o situaţie ce poate fi schimbată în prosperitate. Prosperitatea este o decizie. Pare simplist, dar dacă te gândeşti, decizia de a face lucrurile altfel, aşa încât să ducă la prosperitate este cheia. Cei mai mulţi oameni nu iau această decizie. Îndrăznesc să spun că mare parte dintre oamenii care au neajunsuri, le au pentru că asta aleg pentru ei. Mare parte, nu toţi. Prosperitate sau sărăcie ? Atât de simplu este. Evident că oricare decizie duce la un set de acţiuni, de renunţări, de disconfort. Prosperitatea cere acţiune, sărăcia non-acţiune.

Tu ce spui despre asta ?