Averea noastră

IMG_4062

La sfârşit de săptămână, reflectăm, investim în solitudine şi în introspecţie. Căutăm… trebuie să fie acolo, înăuntru fiecăruia dintre noi, ceva care să ne demonstreze divinitatea. Trebuie ! O simţire, o trăire, o intenţie… sigur este, dar trebuie săpat în ani de neomenie, obrăznicie, tupeu. Azi ne cerem iertare, şi ne iertăm. Şi azi, şi mâine. Ne iertăm că n-am ştiut să facem mai bine, dacă am fi ştiut, am fi făcut. Îi iertăm şi pe ceilalţi, toţi ceilalţi care respiră şi nu mai respiră, că şi ei, dacă ar fi ştiut mai bine, ar fi făcut. Doar azi şi mâine, luni vom mergem la lucru. Ne vom duce şi ne vom întoarce cuminţi şi cumsecade, însă până atunci, avem sâmbăta şi duminica, să ne amintescă de omul din noi, că doar nu suntem roboţi. Noi simţim, noi trăim, noi iertăm, noi iubim.