Invață să pierzi

Partea I

Una dintre cele mai importante unelte cu care ar trebui plecăm în viaţă:

Ştiinţa de a pierde

A pierde nu este o tragedie, depinde ce pierdem şi cum. Nu am fost învăţaţi facem diferenţa, iar asta ne cauzează multă suferinţă; nenecesară suferinţă.

! Nu tot ceea ce pare a fi pierdere, este o pierdere. Unele “pierderi” sunt binecuvântări. Cu înţelepciune, ajungi faci diferenţa dintre ele.

Din pruncie, pierdem accesul, total, la sânul mamei şi la atenţia acordată. Intrăm la şcoală unde, aparent, sunt alţii mai buni şi mai interesanţi decât noi, deci, mai pierdem şi acolo din stima de sine şi din încredere. Mai târziu, ne pierdem iubiţii / iubitele, prietenii, pierdem locuri de parcare, bani, haine, pierdem, măcar o dată, serviciul, deseori, pierdem oportunităţi. Trec anii, pierdem definitiv oameni şi, cumva, pierdem în egală măsură, pe cât câştigăm.  Uneori, aşa pare.  Diferenţa monumentală este dată de cum reacţionăm la pierderi. Cei mai mulţi îşi pun poalele în cap. Total nenecesar, pentru există viaţă bună, dincolo de pierdere. Ideea este nu învăţăm cum nu mai pierdem, căci asta este utopie, ci cum pierdem.

Învaţă cum pierzi, nu cum nu pierzi

Conştientizarea firescului de a pierde, în general

ganditorul.jpg

Aici îmi vine în minte gânditorul lui Brâncuşi. Păi, cam aşa ar trebui mai stăm, din când în când, făcând un real efort înţelegem, pe cât putem, cum stau lucrurile pe lume asta, reflectând asupra acestor chestiuni, care sunt, de cele mai multe ori, precum pietricica din pantof. De aceea este importantă meditaţia/ rugăciunea. Cam acolo se întâmplă momentele introspecţiei şi a analizei. Tot cam acolo ne păleşte cu răspunsuri şi ahauri !… Ieşim în lume, dupămai isteţi și mai pricepuţi. Fără efortul de a gândi, de a pricepe, suntem precum adorabilele primate. Adică, extrem de intelegenti, pentru nişte primate…

Decide controlezi valul emoţional

Felul in care ne manifestam majoritatea emotiilor, l-am invatat de la parinti, vecini, societate, adica, de la tot ceea ce este in afara noastra. Daca vedem ca atunci cand doua masini se lovesc usor la semafor, iar soferii ies nervosi, injurandu-se, asa vom face si noi. Comportamnetul se invata! Exista si si varianta in care, in aceeasi situatie, soferii sa se dea jos, ingrijorati unul de starea celuilalt…

Imprumutam aceste reactii si facem si noi la fel. Nu este neaparat. Chiar deloc.

Eram in Africa, si am vazut o multime de oameni sarbatorind in batatura. Chiote, muzica tare, rasete. Am intrebat ce sarbatoresc. Mi s-a raspuns ca este o inmormantare… Asadar, felul in care ne manifestam emotiile tine si de cultura din care face parte…

In concluzie, emotiile, desi sunt in noi, felul in care le manifestam, este din afara noastra… Ceea ce le face si pe ele sa fie, din afara noastra…

Este necesar şi sănătos manifeşti ce simţi, însă nu-ţi foloseşte la nimic ţi smulgi meșele din cap şi nici te dai de ceasul morţii, mai ales când emoţiile pot fi educate şi antrenate pentru a-ţi da starea de care ai nevoie, pentru a depăşi o perioadă sau un moment dificil. Dacă toată lumea urlă şi se vaită, nu înseamnă că trebuie respecţi modelul… Există decență, eleganță şi graţie în mijlocul furtunii. Fie ca ești femeie sau bărbat. Dacă gândeşti decența, îţi va îngrădi emoţia, adică te va duce mai repede la vindecare.

Ia decizia de a nu fi copleşit(ă) emoţional.

Asta nu înseamnă nu manifeşti tristeţea, frustrarea sau durerea, înseamnă doar  poţi decide intensitatea la care se manifestă ele. Evident emoţiile se vor manifesta cu plânsete, cu muci, cu angoase şi, poate, deznădejde, în funcţie de natura pierderii, însă… Aici intervine momentul când decizi conştientizezi toate emoţiile sălășuiesc în afara ta. Adică ele nu există în tine şi NU ăsta este genul de om care eşti. Nu, ele vin, din afara ta,  iar tu decizi, câte laşi între în tine şi pe care. De aici putinţa de a controla valul emoţional. Nu îl lasă se manifeste în toată splendoarea pentru , uneori, în acel pachet emoţional, pot fi balauri cu 7 capete
De exemplu:

Pierdera serviciului nu este o tragedie. Va fi greu o perioadă, mai ales dacă nu există economii sau strânse legături cu alţi membrii din familie, prieteni care dea o mâna de ajutor, însă nu este o tragedie. Dacă însă lăsăm văitatul se manifeste în toată splendoarea, mai dăm vină şi pe unul/altul, un pic pe Dumnezeu şi după pe noi înşine, ne va fi foarte greu fim impecabili, tonici şi plini de răspunsuri isteţe la următorul interviu, pentru nouă slujba. Ăla‘i balaurul creat care se pune în calea ta, şi care nu te mai lasă te bucuri de nimic.  Se pierd slujbe. Şi slujbe foarte bune şi mai puţin bune. Nu e om nu-şi fi pierdut serviciul o dată. Însă, așa cum ți-ai găsit serviciu odată, așa vei găsi și a doua oară și a treia oară și de câte ori vei avea nevoie. Îţi trebuie, doar, curaj pentru a bate la uşi. Iar când vei bate la uşi, este important nu ai urme de pierdere pe tine… de văitat… de plâns de milă. De aceea este important decizi intensitatea la care vrei se manifeste pierderea.

Te-a părăsit:

Omul care iubeşte, nu părăseşte. Poţi pleca doar când nu iubeşti. Când iubeşti, rămâi şi vindeci şi repari şi mai încerci şi după, găseşti o cale de mijloc. Ai fost părăsit(ă) de un om care nu te iubea…Cum ţi doreşti stai cu un om care nu te iubeşte ?! Cum nu fie locul liber pentru cineva lângă care vei îmbătrâni. Cineva care te va iubi, care te va face te simţi de neînlocuit, cineva care nu va concepe nu găsescă o cale de mijloc, pentru ca voi fiţi împreună forever&ever. Dar pentru a vedea lucrurile aşa, ai nevoie de maturitate. Şi dacă vezi cu maturitate situaţia, realizezi nu ai pierdut nimic, real, iar valul de emoţii, instantaneu se temperează.

Înainte de a scrie acest text, am fost într-o vizită la un cuplu care, în urmă cu un an, şi-a îngropat copilul de nici doi ani… În faţa unei asemenea tragedii eşti mut. Nu sfaturi, nu poveţe. Mut ! O astfel de situație, nu are cum nu te pună pe gânduri, față de propriile tale pierderi…

În general, nu plâng, nu dramatizez şi nu fac din ţânţar armăsar. Ştiu exact cum clasez o pierdere, pentru a nu-mi mai provoca durere inutilă. Am spus povestea de mai sus pentru , deseori, la seminariile ţinute de mine, aud oameni argumentând de ce aleg rămână nefericiţi. Argumentează la nesfârist cum dacă nu ar fi plecat “cutărică“, dacă şeful nu ar fi concediat-o, dacă nu ar fi pierdut casa… NU spun este floare la ureche îţi pierzi casa, spun doar nu ne poate defini pierderea casei. Nu putem rămâne nefericiţi. Pierderea casei nu poate deveni laitmotivul nostru, nu poate deveni definiţia noastră. Este nedrept, este dureros, dar este viaţă bună dincolo de pierdere.

Musai învăţăm facem diferenţa între pierdere şi “pierdere”

În locul unui lucru pierdut, întotdeauna intră altceva. Ai grijă ce altceva intră !

Fiecare pierdere ne învaţă ceva. Ne învaţă doar dacă vrem, dacă nu, ne alegem cu câteva “cucuie”, trei lacrimi în batista şi la proxima ocazie, ajungem în aceeaşi situaţie.

În locul unui lucru pierdut, putem rămâne cu o lecţie unică de viaţă. O lecţie care ne poate transforma  oameni. Putem rămâne cu ceva care ne transforme în bine, toată viaţa.

Amy Purdy

SFM18_CoverRelease

Şi-a pierdut ambele picioare la 19 ani. Acum este campioană la snowboard, vorbitor inspiraţional, scrie cărţi… Nu a luat-o nimeni din casă pentru a o pune pe scenă. Ea s-a pus singură. Nu a tras nimeni de ea îşi facă antrenamentele. La 19 ani, îndoiesc nu a fost părăsită şi de iubit, prieteni. îndoiesc nu s-a simţit deznădăjduită, fără amble picioare… Dar a ales transforme pierderea într-o soluţie, într-o sursă de transormare a propriei vieţii.

Există multe feluri de a pierde pe lumea asta. Pierderea ta în ce categorie intră ?

După ce înveţi pierzi, vei învaţa  cazi în picioare

( mereu)

Când înveţi pierzi, se face pace în tine şi ajungi ştii, orice ar fi, vei ieşi la liman, chiar mai bine decât erai înainte. Când înveţi pierzi, se naşte o siguranţă în tine,cu tine însuţi. Tu cu tine. O siguranţă pe care tu singur(ă) vei fi capabil(ă) ţi-o dai, de câte ori va fi nevoie şi oricând va fi nevoie. Nu vei mai depinde de soluţii ajutătoare din afară ta. Vei învăţa  tu ştii te treci prin furtună şi tu ştii, şi poţi, te scoţi din furtună.

Să fii bine, să fim bine !

Te imbrățișez și aștept comentariile tale.

Dacă ai vreun sfat sau o poveste de viața, din care putem învăța și noi. Te rog, împărtășește cu noi.

Nadine

Tu ce spui despre asta ?