#Zis&Făcut (de azi înainte)

Ultima mea postare a fost demult… cândva prin Decembrie. Scriam despre decizie și acțiune. Dădeam exemplu despre decizia mea de a nu mai fuma, după 25 de ani de fumat și acțiunile pe care am ales să le urmez, pentru a îmi îndeplini planul/visul/țelul/obiectivul. Am zis și am făcut ! M-am lăsat de fumat din primăvară lui 2017. N-a fost ușor…

Nu ajungem să trăim viețile pe care ni le dorim, nu ajungem să ne bucurăm de viață, după legea noastră, pentru că NU FACEM ce ne propunem, ce ne dorim… Spunem ce ne-am dori, dar nu facem acele lucruri de care este nevoie pentru a ne îndeplini voia…

Poți să nu faci la 20 de ani, deși, dacă aș putea da timpul înapoi, m-aș da jos de pe canapea, de la seriale și aș face… dar salvez cât mai pot din timpul pe care îl mai am în acest corp, în această sferă. Salvez ce pot prin acțiuni zilnice.

Începutul acestui an am ales să îl încep cu o altă decizie măreață, îndrăzneață și pe alocuri, după unii, nebunie curată. Nu aș fi eu dacă nu aș rupe mâța în două, din când în când. Doar așa pentru mine viața are sare și piper, doar așa mă pot resuscita când uit de mine și vegetez în propria viață. Așadar, păzea !

Am ales să mă înscriu la Campionatul Mondial de Fitness, Miami Pro, Aprilie 2018, categoria : Mămici în formă ( FIT MUMS)

Azi, trupul meu nu este de concurs… Am tot neglijat relația cu trupul meu. Cam de vreo 4 ani nu am mai făcut o prioritate din a mânca sănătos. De fapt, am realizat că mâncam fără să mă hrănesc. Uluitoare revelație. Mâncam, ingeram calorii fără măsură, fără a îi da corpului meu nutrienții de care avea nevoie pentru a avea energie și pentru a putea să fie într-un parteneriat echilibrat cu mintea mea. Așa ajunsesem ca mintea să aibe niște planuri pentru noi ca întreg, iar corpul să spună că nu poate…

Am 4 luni de zile pentru a face o revoluție internă, care să mă ducă la trupul în care vreau să îmbătrânesc și la ritualurile din viața de zi cu zi, pentru a putea menține acel trup.

Am emoții, simt chiar teamă pe alocuri. Este firesc. Va trebui să reconfigurez toată viața mea pentru a reuși acest lucru. Felul în care gătesc, în care mănânc, în care fac cumpărături, în care dorm, în care petrec și tot așa. Ies din zona de confort, așa cum o făceam cu ușurință la 20 de ani. Nu am ruginit, doar că viața de familie are un alt ritm … Un ritm care nu îmi folosește, se pare.

Nu știu nimic despre această lume a fitness-ului.  M-am rezumat la a admira de pe margine femei și bărbați, cu job-uri obișnuite, dar cu niște rezultate excepționale pe scenele concursurilor de fitness sau cu vieți active, sport și mâncare sănătoasă. Mi-am dorit să fac parte din lumea lor, însă “nici o zi fără sport” nu pare a fi pentru mine și, din păcate, rezultatele se văd… Sunt supraponderală.

George Avram este cel în mâinile căruia m-am pus, pentru a mă duce această bucată de drum din viața mea. Nu pot singură. Am încercat și m-am tot învârtit în jurul cozii, fără rezultat.

Datorită calităților lui umane și profesionale, fac naveta la Ploieșți. Recunosc, azi, dacă mă întrebi, am mai multă încredere în încrederea lui în mine, decât am eu în mine…

Nu știu dacă mă voi urca, în Aprilie, în avionul al cărui bilet este deja plătit, pentru că nu mă cunosc și în această zona a vieții mele. Știu că pot muta munții din loc, dar nu știu cum o să înving mâncatul emoțional, nu știu cum mă voi da jos de pe canapea să mă duc la sala, într-o zi cu viscol, când în casă îmi este cald și bine. Nu știu … Tot ceea ce știu este că trebuie să încerc. Trebuie să încep de undeva, trebuie că în fiecare zi să fac câte o acțiune din plan. TREBUIE SĂ FAC !

Voi investi 4 luni de zile în a mă restarta, în a mă reprograma muscular și mental. Vreau și eu să ajung să spun ” nici o zi fără sport’, fără să rad de cât de fără noimă îmi pare. Vreau și eu să aleg un măr, în loc de o amandină. Știu că se poate ( cred, sper…)

Îmi iau în fiecare zi inspirația de la George Avram și de la toți oamenii din lumea fitnesului pe care îi urmăresc pe fbk. Acolo văd că și lor le este greu, acolo aflu că trupurile lor armonioase nu se datorează “genelor bune” ci alegerilor pe care le fac în fiecare zi, acolo aflu că nu aveau chef să se ducă la sala, cu toate acestea s-au dus.

Le sunt recunoscătoare că au ales să împartă cu noi frânturi din viețile lor, că tare de folos ne sunt.

Sa faci si tu !

Așadar, om bun, te sfătuiesc ca de azi înainte să îți faci o mantra din ZIS&FĂCUT. Alege-ți o zonă a vieții, un proiect, orice vrei să îndeplinești și hai să faci, nu doar să spui, că nu-i așa, #arezisulcufăcutul

Hai ca 2018 să fie anul făcutului. Hai să spunem și să și facem.

Sunt alături de tine!

Oricând te vei poticni, îmi poți scrie la office@nadinevoindrouh.com și împreună vom găsi o soluție pentru a o lua iar din loc.

Te îmbrățișez

Să fii bine, să fim bine!

Nadine

Și dacă vrei mai multă inspirație și chiar o strategie despre cum să reușeșți în ce ți-ai propus, îți recomand cartea mea: Îndeplinește-ti visurile și planul tău cu ține

dreamboard .png

IMG_1721

 

Tu ce spui despre asta ?