Rătăcind prin propria viață

Înainte, rătăceam prin viața mea. Făceam multe, dar nu se vedea. Era ca și cum nu aveam spor. Treceau zilele, lunile, anii și nu vedeam realizări. Asta mi s-a părut înspăimântător și frustrant. Dacă aș fi stat toată ziua la tv, pe canapea, aș fi înțeles să nu simt că am rezultate, dar să nu vezi rezulate când muncești este ca zona crepusculară.

Doar în momentul în care am devenit specifică asupra lucrurilor pe care vreau să le realizez, am putut bifa realizări. Atunci când “doar” îmi trăiam viața, zi după zi, muncind, sperând, acționând, nu era suficient. Acum, nu mă mai agit ca înainte și pot pune capul pe pernă simțind că realizez, că evoluez, că FAC.

Spuneam că în 2017 cea mai mare realizare a fost să mă las de fumat… Am lucrat un an la asta. Un an în care am schimbat locul mobilierului în casă, pentru a nu mai avea ” locul de fumat”, un an în care nu m-am mai uitat la seriale, pentru că atunci era momentul când mă așezam la netflix cu un pahar de vin și pachetul de țigări, un an în care m-am documentat ce face țigara creierului meu și de de îmi este greu să renunț, și tot un an, pentru a-mi face curaj să mă duc la doctor și să aflu ce au făcut 25 de ani de fumat plămânilor mei. Am fost specifică

Poate că alții într-un an au acumulat averi, au văzut lumea, au luat premii și medalii, pentru mine, în realitatea mea, a mă lăsa de fumat , echivalează toate de mai sus… si medalii, si premii, si calatorii in jurul lumii.  Am avut un scop exact, precis, specific. Am investit în el din toate unghiurile… Aș mai fi rătăcit mulți ani îngrijorată, cu țigara în gură, dacă nu aș fi decis să nu mai rătăcesc.

Mai rătăcesc în diverse alte zone ale vieții mele. Nu mi le pun pe toate în cârca, nu ar fi realist. Anul acesta vreau “să ajung acasă” cu hrana. Adică, vreau să mănânc ce are nevoie corpul meu, nu emoțiile mele. Vreau să gândesc mâncarea și mâncatul în funcție de nutrienții de care va beneficia corpul meu și în funcție de rezultatele obținute în urma procesării acelor nutrienți, nicidecum să mai gândesc mâncarea în funcție de gust și… pofte.

Voi investi un an în asta. Voi face și altele pe lângă, însă celelalte nu le percep ca rătăcire. Mâncarea și mâncatul, în schimb, sunt în rătăcire și haos.

Pe unde rătăcești tu ?

Care sunt rătăcirile tale ?

Când vei cauta drumul spre “casă”

Intuiești soluția ?

Mă pricep la rătăciri și soluțiile rătăcirilor, așadar, îmi poți scrie la office@nadinevoindrouh.com și împreună vom găsi o cale.

Te îmbrățișez !

Nadine

#zissifacut

#arezisulcufacutul

2 thoughts on “Rătăcind prin propria viață

  1. Constantin Florina February 11, 2018 — 4:42 pm

    In viață ne trebuiesc si astfel de oameni care să ne învețe cum să ne percepem viața și cum.să trecem savurand fiecare SECRET si moment al ei

    1. Este important sa stam ” treji” in propria viata; altfel viata noastra poate lua forme de nefericire si ne implinire.

Tu ce spui despre asta ?

%d bloggers like this:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close