Maturizarea

Timp de citire: 4 minute
De dragobete, pe 24 februarie 2018, am împlinit 41 de ani. Am spus deseori că fiecare an, în plus, de viață, îl primesc cu entuziasm și recunoștință. Mă bucură firele de par alb, mă bucură ridurile, mă bucură transformarea trupului meu, deoarece toate acestea sunt un simbol al prezenței mele pe această planetă, în această sfera. Toate acestea sunt semne ale manifestării vieții ce se află în trupul meu. Totodată, aceste semne ale trecerii timpului îmi arată și parteneriatul meu cu viața. Parteneriat limitat, care se manifestă în această formă pentru o perioadă scurtă de timp, în comparație cu viața universului, de exemplu. Cumva, atât timp cât am viață în mine, cât mi se albește părul, cât mi se încrețesc marginile buzelor, atât timp cât mi se taie fața de riduri, înseamnă că parteneriatul meu cu viața este unul valid.

De câțiva ani, am început să văd relația mea cu viața cam așa:

Viața spune: Ființă ( adică eu), hai să explorăm împreună planeta … acest astru… sunt curioasă… Hai să construim un trup fizic cu care, împreună cu sinele tău, să explorăm acele lucruri pe care le percepe un organism cu mine în el, un organism viu.

Eu: Hai s-o facem. Construiește-mi trupul și hai la drum. 

M am născut în trupul făurit de viață și am plecat la drum cu viața de mâna. Tot soiul de lucruri s-au întâmplat și la fiecare senzație, emoție, durere, m-am întors către viață și am spus: “ ce interesant… ai simțit ?” și viața mi-a răspuns “ Wow… câte ființe atâtea trăiri, câte corpuri, atâtea variante de experiențe, ce frumos, ce minunat”. Și așa, în fiecare clipă, experimentăm ce înseamnă curiozitatea vieții și ce înseamnă asta pentru corpul meu fizic. 

Mă doare să văd femei care se iau la trântă cu trecerea timpului, cu firele albe, cu percepția negativă asupra înaintării în vârstă a unei părți din societate și cu transformarea naturală a trupului lor. Mă doare pentru că a nega vârsta pe care o ai este un act de agresiune împotriva celui mai firesc proces al oricărui organism, acela de a se maturiza.
Dacă toate femeile își ascund vârsta de teamă ca nu cumva să fie percepute “greșit”, nu înseamnă că și tu trebuie să fii una dintre ele. Dacă toate femeile primesc cu groază fiecare an de viață, nu înseamnă că și tu trebuie să te bosumfli și deprimi când schimbi prefixul și când îți apar fire de păr albe.

Mă mai doare și când văd oameni care nu vor să își serbeze ziua de naștere. Îmi pare ca o palmă dată omului în cauză. Îmi pare ca o mare dovadă de lipsă de iubire de sine. Dacă tu nu te celebrezi, nu va veni nimeni să o facă pentru că, așa cum mai tot spun, nu e treaba nimănui. Dacă ești copil, este treaba părinților, dacă ești adult, este treaba ta să te celebrezi, să te onorezi, să te aplauzi, iar după o vor face și ceilalți.

Cum să nu celebrezi manifestarea ta unică pe această planetă ? Cum să nu oprești totul, să te uiți către tine și să spui “ Wow , ce bine că sunt” ! Pentru că da, ce bine că ești !! Ai schimbat istoria lumii prin prezența ta. Universul a decis să te creeze pentru că are nevoie de tine ! Ai în tine informații unice de manifestare a vieții. UNICE ! Faptul că nu înțelegem noi cu mințile noastre primitive însemnătatea apariției omului, asta nu înseamnă că este mai puțin monumental. Mai avem nevoie de multe mii de ani pentru a ne pricepe prezența în univers, însă până atunci, să nu fim total ignoranți și să avem un pic de respect pentru decizia universului de a ne crea.

În ziua în care îmi celebrez nașterea, dau câteva gânduri și meditație și celor ce nu le-au fost dat ani în plus peste 30 de ani, peste 40, peste 20 și tot așa. E un rost și acolo, nu știm noi… Mă gândesc și onorez prezența lor și fac un legământ cu ei că eu, cea care am primit ani în plus de viață, să îi trăiesc cu bucurie intensă, să îi trăiesc în iubire, adânc înrădăcinată în iubire, să îi trăiesc în armonie cu tot și cu toate, onorând și celebrând constant viața.

Așadar, nu fi ca toți ceilalți, nu e nevoie de încă un om supărat că trăiește, nu e nevoie de încă un om supărat că viața se manifestă în corpul său. Hai să reînvățăm să fim recunoscători pentru viața din noi și pentru anii care ni se dau. Și hai să dăm mai departe celor tineri, care învață de la noi și ce nu le trebuie, cum să iubească viața din ei, să o respecte și să o onoreze.

Dacă ne văd pe noi bosumflate, muieri în toată firea, plângându-ne de riduri, ele, fetele, au un exemplu negativ despre viață care nu le folosește, ba dimpotrivă le transformă în femei pline de angoase și frustrări, dornice de operații estetice și corecții corporale.
Este responsabilitatea noastră să învățăm generațiile care vin, copiii noștri, că iubirea nu este doar pentru aproapele, ci și pentru noi înșine.

Pentru unii cititori “viața” poate fi tradusă ca Dumnezeu sau Univers, în funcție de felul în care vede lucrurile. 

Iată câteva exemple de femei pe care le admir în mod deosebit pentru felul în care au ales să se maturizeze:

Meryl Streep, Lauren Hutton, Audrey Hepburn, Helen Mirren, katharine hepburn.







Sper ca aceste femei sa te inspire sa traiesti o viata in armonie cu tine si cu varsta ta.

Tu ce crezi că ar trebui să facem pentru a nu ne mai lua la trântă cu maturizarea firească a trupului nostru ?

Te îmbrățișez și pe foarte curând !

Dacă ți-a plăcut ce ai citit, dă un share, te rog, pentru a avea cat mai mulți oameni impăcați cu trecerea timpului și cu fireasca transformare a trupurilor noastre. Îți multumesc anticipat.

Pe mine mă găsești la office@nadinevoindrouh.com

Mai multe detalii despre consolidarea sinelui vei gasi în cartea mea ” Îndeplinește-ți visurile și planul tău cu tine”, pe care o poți cumpăra de la editura FOR YOU

dreamboard

Tu ce spui despre asta ?

%d bloggers like this:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close