Iubită primă doamnă a României !

Mi-ați rupt sufletul de dezamăgire când v-am văzut pitulată după perdea, în ziua în care au venit manifestanții scandând pentru a-și arăta susținerea față de soțul dvs. Mi-am spus” aia’i prima doamnă? “… După, mi-am amintit despre cine vorbesc și am luat un ton respectuos: “Aceea femeie, emoționată, de după perdea, este femeia care m-a convins să votez președintele țării? Pentru că da… în timpul campaniei domnului Iohanis, ascultam ce spune, pentru că părea a fi altfel decât toți ceilalți candidați. Unele lucruri pe care le spunea le pricepeam, altele nu, unele mă iritau, altele îmi dădeau speranță, dar când vă vedeam pe dvs. cultivată, educată, elegantă, simplă, rafinată, mi-am spus ” el, o fi cum o fi, dar dacă femeia asta a ales să își împartă viața cu el, atunci o fi ceva de el”.
Adevărat, acum poate că vorbește și orfanul din mine care la nivel inconștient își caută părinți în oricine, de aia poate când domnul Mihai Șora, atât de patern, spune ceva pe rețelele sociale, sunt ochi și urechi. Și-a asumat acest rol patern, pentru că nu există nimeni altcineva în toată țara asta să o facă. Are un ton liniștitor, optimist, înflăcărat și măreț, cel puțin eu așa îl percep. Uneori îmi spune ce să simt, ce să gândesc, alteori îmi spune cum să acționez, și așa fac. NU o fac pentru că nu aș avea o minte a mea, o fac pentru că sunt confuză… atâtea minciuni, nu știu ce să mai cred. Parcă nu am uneltele potrivite pentru a discerne între bine și rău. Domnul Mihai Șora, are 101 ani, și și-a asumat un rol patern în relația cu noi, poporul. Mă îndoiesc că îi este ușor. Trebuie să iasă din zona de confort pentru a ne călăuzi, atât cât știe, atât cât poate, iar pentru asta îi port recunoștință și mă rog să mai trăiască 100 de ani, că poate, și cu înțelepciunea dumnealui, om ieși odată la liman.

Spuneam că orfanul din mine speră la prezența dvs. călăuzitoare, pentru că soțul dvs., nu știu dacă știți, tot pitulat este. Dispare și … și parcă atunci când o face, și poporul este orfan. Da, percep românii că fiind orfani. Și în timp ce voi, parinții, nu sunteți acasă, vine lupul la ușa, iar noi tot am dechis, si iar am dechis, (a deschis si domnu’ Iohanis din greșeala o data)… și a intrat lupu’ , și ne chinuie, și nu avem parcă cui să spunem.

Revin la dvs.

Știu ce înseamnă viața publică… este oribilă ! Îmi pot imagina însă că nu se compară cu ce ar fi trebuit dvs. să experimentați, având în vedere hoardele de grobieni din lumea politică în care a părut că vreți să vă manifestați. Ați renunțat la acest rol, de primă doamnă, pentru că ați vrut să nu plângeți, să nu vă doară stomacul de nervi, să nu fiți umilită, scotocită, scorminită, înghiontită. Pot înțelege asta, însă doamna Iohanis, noi, poporul, suntem mai importanți decât lacrimile dumneavoastră. Noi, milioanele de români, suntem mai importanți decât disconfortul dvs. Fără dar și poate mai importanți. Relația dvs. cu noi ar fi putut fi o investiție în istoria acestui popor. Ați fi fost prima ! unică primă doamnă care ar fi putut să ne transforme, unică nevastă de președinte român care ar fi putut să lupte alături de noi în tranșeele vieții din România. Toate celelalte neveste de președinți de până acum, mute, palide, înspăimântate, bătute, schinjuite. Dar dvs… sportivă, citită, umblată. Ah, Michelle a noastră. Adevărat că și momentul a fost unul ușor neprielnic, noi deja știam, datorită lui Michelle Obama, că poți fi la cârma unui țări, ca muiere, și că, înarmată cu asumare și curaj, să îți iei o bucată din țară și să zici: ” de asta mă ocup eu, bărbate !” și ați fi putut alege, la discreție, unul din segmentele care nu funcționează în România: educație, sănătatea, cultură, sport, orice !

NU mă îndoiesc că sunteți o profesoară desăvârșită, doar că locul dvs. nu este acolo !! Locul dvs. este alături de noi ! noi toți cei care ne chinuim, ne zbatem să schimbăm ceva, cât de cât. Noi nu avem ca dvs. influență, bugete, uși deschise, și tot facem, mișcăm… Doamnă, m-ați indus în eroare. Cu altcineva nu aș fi avut cu cine să votez, probabil că tot Iohanis era, dar m-ați păcălit. V-ați arătat, și ați dispărut. Domnul Iohanis se descurcă și nu prea… are un stil… probabil că de aceea nici dvs. nu ați vrut să-i rămâneți alături la cărmâ, din cauză de stil…  Știu cum e, și mie îmi vine, uneori, să- i crăp capul lui Apostolescu… deh, căsnicia este grea, nu-i pentru oricine, dar repet, NU ESTE VORBA DESPRE DVS. ! ESTE VORBA DOAR DESPRE POPORUL ROMÂN ! aveți o șansă unică, un privilegiu ce apare doar la cei aleși. Sunteți o ALEASĂ, dna. Iohanis ! Aleasă să ne conduceți, să ne influențați pozitiv, să ne transformați, să ne încurajați. Aleasă să ne fiți model, aleasă să ne deschideți uși.

Poate că mulți dintre noi nu suntem la nivelul dvs. și poate că din această pricină nu ați  vrut să defilați cu noi, nu știu dacă știți ce spun statisticile, că cică nu ne spălăm pe dinți, că avem păduchi, că suntem săraci, inculți… dar pe noi, ăștia din statistici, ne puteți lasă acasă, aveți însă români taman buni de defilat: olimpici în sport și educație, designeri, artiști, inventatori etc.  Bieții, v-ar merita ! să cineze cu dvs., să fie premiați de dvs., lăudați, îmbrățișați… Pentru mulți dintrei ei, în inocența și naivitatea lor, această recunoaștere ar face mai mult decât medalia primită. Să simtă că tot efortul ăla a contat… dacă erau străini aveau pretenții la pensii speciale, dar ei, români, buni, cu botul pe labe, s-ar mulțumi și cu îmbrățișări.

Dar ce știu eu ?…

Revin la soțul dvs.

Îndrăznesc să va dau un sfat: bărbații au nevoie de azimut. Noi, nevestele/femeile, le dăm azimutul. Fără azimut de la noi, rătăcesc. Jur ! unui bărbat trebuie să-i spui clar ce vrei, iar el, cumva, este programat genetic să îți aducă. De ex: vreau școală privată pentru copil, iar el iese pe ușa, și se întoarce, lună de lună, cu banii pentru școală. Dacă nu îi ceri, te sună și te roagă dacă poate să rămână cu băieții la o bere. V-am dat acest sfat deoarece domnul Iohanis pare că nu are azimut…
Va rog să îmi iertați tonul și familiaritatea  colocvial cu care mă adresez însă acesta îmi este nivelul. Am învățat cuvântul colocvial anul trecut la ora de română, iar momentul să-l folosesc este în această scrisoare pe care mi-o doresc una respectuoasă și elevată( pe cât pot și știu)

Știți, am 41 de ani și sunt clasa a XI a la liceu… refac ce nu am putut face la momentul potrivit. Acum, la 41 de ani, sunt în procesul de a învăța să scriu corect, de a mă adresa altora, de a fi un cetățean util comunității mele și tot așa. Pentru că niciodată nu este prea târziu să transformi, să îmbunătățești și pentru că mi-am înțeles rolul. Dacă vreau să fiu de folos țării mele, trebuie să evoluez și să ies din zona de confort. Asta îmi dă o idee, cum ar fi dacă dvs. ați promova întoarcerea adulților care nu și-au terminat școala, în sistemul educațional. Va dați seama câte femei care trăiesc în sărăcie severă, în primul rând din cauza lipsei educației, ar fi încurajate să se întoarcă să își termine școala, dacă dvs. le-ați încuraja să facă asta ? V-ar veni mănușă rolul, având în vedere că sunteți în sistemul educațional… sau puteți sta emoționată după perdea.

Respectuos,

Nadine Voindrouh

8 thoughts on “Iubită primă doamnă a României !

  1. Felicitari pentru articol.

    1. Nadine Voindrouh June 26, 2018 — 9:42 pm

      Multumesc, Anca ! multumesc !

  2. Nadine, esti minunata! Multumesc!

    1. Nadine Voindrouh June 27, 2018 — 10:00 am

      Dragos, si eu iti multumesc !

  3. Nadine, ai spus cu voce tare ceea ce multi gandesc si discuta doar intre prieteni. Din pacate oamenii nostri politici nu-si inteleg sau nu-i intereseaza rolul lor in istoria acestei tari, nu-i intereseaza sa lase un semn, ca doar ocazii sunt destule.
    Poate ii depaseste rolul, desi dl Iohanis a zis ca vrea sa candideze pentru un nou mandat.

    1. Nadine Voindrouh June 27, 2018 — 12:43 pm

      Ce pricep eu, cu multa durere, este ca oamenii buni care sunt in pozitia de a face ceva pentru tara, sufera de o combinatie letala de lipsa de iubire fata de popor si tara, cu lipsa de curaj. Oamenii care schimba ceva, pun inaintea lor un țel măreț, inalt, nu pun inaintea lor confortul, comoditatea si banalele obstacole care apar indiferent de nivelul la care vrei sa schimbi ceva. Ce ma mai doare pe mine este si risipa de educatie, risipa de oportunitati, de conexiuni. Cumva, ma intreb retoric, real, la ce le folosesc scolile inalte, premiile, distinctiile, daca nu le pot pune in slujba unei istorii…Gandeste-te, are acces la primele doamne ale lumii ( Macron, Obama, Trump etc), e atat de greu sa dezvolti diverse mici proiecte culturale, educationale, ecologiste, etc. impreuna cu acele femei ? Ca eu daca ajungeam sa ma tin de brat cu doamna Macron, nu mai scapa de mine… As fi trimis olimipici, as fi facut tabere internationale, as fi, as fi, dar nu as fi stat. Evident ca tot ce spun este la prima mana… daca vrei, daca ai iubire pentru români, daca ai compasiune fata de lipsa românilor de perspective, daca ai inima pentru ingrijorarile zilnice ale femeilor, copiilor, etc. faci ceva ! O apuci de la orice nivel si faci !

  4. Superb articolul! Obiectiv si pertinent!

    1. Nadine Voindrouh July 14, 2018 — 3:31 pm

      Multumesc, Anca !multumesc 🙂

Tu ce spui despre asta ?

%d bloggers like this:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close