Întărește-te !

Deseori, întâlnesc adulți, oameni la 30 de ani, 40, 60, 70 care își plâng soarta sau se plâng că au fost trădați, mințiți, loviți, păcăliți, furați, etc. În același timp, îl am pe copilul meu în vârstă de 8 ani, care se plânge de aceleași lucruri… este posibil ca acum să îmi înțelegi nedumerirea…

Păi este o logică în toate; și anume: În primii ani de viață, precum copilul meu de 8 ani, am experimentat relationând cu ceilalți copii, toate acele elemente de care aveam să ne lovim pe tot parcursul vieții.

Copilul meu învață la școală, în parc, și aproape de fiecare dată când intră în contact cu un om sau mai mulți, ceea ce ai învățat și tu, odinioară… învață că unii copii îl lovesc, alții îl fură, alții îl scuipă, alții îl păcălesc, alții îl respectă, alții îl iubesc, alții îl protejează și tot așa. Când vine și mi se plânge, îi oblojesc rănile emoționale și cele fizice, reamintindu-i că prin aceste situații de viață, participă la ” workshop life” și e ok, și e necesar, și nu e nimic personal, și e parte din ceea ce înseamnă să fii om în această eră, pe această planetă.

Și așa învață că în viața, uneori, ajungi să te îndoi, pentru a nu te rupe… îți recomand un material pe această temă pentru a te fortifica și a înțelege mai ușor necesitatea obstacolelor, dar, mai ales, cum trecem peste ele – ” Indoaie-te, dar nu te rupe”

Evident că are voie să se smiorcăie și să orăcăie, că doar e copil și este luat prin surprindere de aceste situații noi de viață… pentru că este copil… ( bat șaua să priceapă iapa)

Însă frumusețea vieții de adult este că adultul nu mai este luat prin surprindere ( ai zice…), pentru adult o palmă, un scuipat, o dezamăgire profundă nu este ceva nou… Adultul, de atâtea ori a avut această ” lecție” la workshopul despre viață… este antrenat, rodat, tăbăcit… nu-i așa ?…

Am un material, pe aceasta temă, care are câteva soluții pentru momentele de slăbiciune umană. Se numeșteNu te văita, niciodată !”

Și atunci, ce se întâmplă pe drum ? Cum de avem atâția adulți suferinzi din cauza celor mai banale situații de viață nefericite ?

Să nu fi priceput ei nimic din primii ani de viață ?

Să fi fost degeaba ” antrenamentul” primilor ani de viață ?

În această situație, dacă un om trece prin viață ca gâsca prin apă, fără să acumuleze experiență în zone cheie ale vieții umane, cum ar fi relaționarea defectuoasă cu semenii, cum mai evoluează el ?

Cum evoluează un om care refuză să absoarbă în sistem experiența sa de viață ?

Ceea ce încerc să spun este că, din păcate, nu ne permitem ca după vârstă de 30 de ani să ne mai smiorcăim din cauză că am fost părăsiți, loviți, furați, trădați, dați afară de la serviciu în mod nedrept, etc. Toate acestea fac parte din ceea ce înseamnă să fii om. Nu este nimic personal, și mai trist, nu este nimic special… cei ce ne rănesc o fac pentru că ei, la rândul lor, nu pricep ceva despre ei înșiși, despre ce înseamnă să fii om și despre ce înseamnă să ai privilegiul de a fi om pe lumea asta. Dacă ar pricepe, ne-ar face temenele. Nimeni nu ne rănește pentru că are o vendetă împotriva noastră, ci pentru că acel om nu este bine cu el însuși. Un om echilibrat, sănătos, un om care se respectă și se iubește pe sine nu ar chinui pe nimeni, nu ar face rău… Un astfel de om ar găsi o variantă în care să își facă voia gandidu-se și la tine, și la mine… la destinul tau, la meu, la durerile tale și ale mele. Însă acești oameni există, doar că pentru a-i întâlni trebuie să nu stăm sub măr, așteptând să pice pere…

Într-o zi, oamenii își vor da unii celorlați respectul cuvenit, dar pentru asta este nevoie să mai treacă o mie, două de ani. Anii trec repede, după cum ai început să observi … 😉

Așa cum cu 500 de ani în urmă, în evul mediu, nu reacționa nimeni la o femeie violată în plină stradă, iar acum este de neconceput acest lucru, la fel, peste o mie, două de ani, oamenii nu vor concepe să nu se poarte unii cu ceilalți ca și cu niște minuni ale lui Dumnezeu.

Până atunci, pricepem că antrenamentul s-a terminat și că suntem pe cont propriu. Nu o spun pentru că sunt lipsită de sensibilitate, ci pentru că acesta este adevărul absolut la care un adult trebuie să se subordoneze.

Adultul care se smiorcăie și care așteaptă să îi fie oblojite rănile nu va ajunge să se bucure de colosul care este predestinat să fie.

Este obligatoriu să devenim niște coloși, niște adulți pregătiți pentru orice situație de viață, de neclintit, taman buni de pus pe orice rană, pentru că este nevoie de noi. Este nevoie de noi să vindecăm, să protejăm și să pregătim pentru viață copiii… Ei au nevoie de noi. Nu ne putem smiorcăi cot la cot cu ei. Dacă noi nu devenim ce ne este sortit prin ADNul nostru, atunci lumea în care trăim se va duce de râpă.

Cine ne protejează copiii și bătrânii dacă noi nu suntem capabili să ne asumăm maturitatea ?!

Ce e de făcut ?

    1. Fără lacrimi la locul de muncă
      • N-ai de ce să plângi. Dacă nu îți este bine acolo, pleacă ! Începe să cauți în altă parte de lucru și pleacă ! Nici un serviciu nu îți merită nefericirea, stresul sau lacrimile. Să plângi pentru dureri adevărate, cum ar fi oameni care pleacă dintre noi prea devreme, oameni dragi care se îmbolnăvesc iremediabil, nicidecum că te-a supărat o tută la birou…
    2. Nu te văita, niciodată !
      • Văicăreala are abilitatea de a transforma felul în care creierul procesează informațiile. Tot văitându-te, creierul ajunge să își schimbe starea și în loc să caute soluții, va căuta scuze să se mai smiorcăie puțin. Asta înseamnă că îi reduci abilitățile, că îl “handicapezi’
    3. Nu încuraja îngrijorările
      • Degeaba îți freci mâinile, fumezi țigară de la țigară și faci ture prin bucătărie… Dacă ai control asupra unei situații, transform-o, dacă nu, FĂ PACE ! sunt situații când nu avem control: atunci când așteptăm pe cineva drag să iasă dintr-o operație, când așteptăm să aflăm dacă vom fi dați afară sau nu, dacă vom primi serviciu sau nu, dacă vom putea plăti la timp să nu etc. Repet: poți face ceva în această privința ? da sau nu ?… Dacă nu, roagă-te, meditează, vorbește cu un prieten, dar fără patos, ci calm…

Fă un efort pentru a conștientiza că ai nevoie de înțelepciune și calm AICI&ACUM. Fă un efort ca mintea ta să nu înceapă să bată câmpii fără control. Se poate ! Altfel, prețul este sănătatea ta. O dai gratuit îngrijorărilor, iar asta este lipsit de înțelepciune.

Am scris mult astazi… din frustrare… întalnesc prea mulți adulți care nu își asumă maturitatea și care sufera din această pricină…

Te îmbrătișez și să îți fie numai bine !

Nadine

Pentru mai multe despre cum să îți transformi viața, îți recomand cartea mea, ” Îndeplinește-ți visurile și planul tău cu tine” de la editura For-You

fullsizeoutput_519d

Mă mai găsești și pe grupurile de facebook #zisșifăcut și “Îndeplinește-ți visurile și planul tău cu tine“. Două grupuri de oameni dornici să își îndeplinească visurile și țelurile. Oameni care acționează în fiecare zi și care și cu ajutorul grupului, nu mai amână de pe o zi pe alta acele acțiuni necesare reușitei. În aceste grupuri ne susținem și ne încurajăm pentru a ne asigura succesul propus. Te așteptăm cu mult drag ! 

Te imbrătișez și să-ți fie numai bine !

dreamboard

Tu ce spui despre asta ?

%d bloggers like this:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close