Pentru și despre cei pierduți pe drum

Episodul 2

Am făcut un cont pe Instagram pentru cei care au nevoie de încurajări, susținere și informații despre ce înseamnă să te reintorci la școala sau să fii elev în general. Te aștept cu drag! @nadine.la.scoala

Unii dintre noi nu se încadrează în felul în care majoritatea își trăiește viața, și nu am avut nici același parcurs prin viață ca ea. Și este în regula, atât timp cât avem posibilitatea de a repara acele legături rupte care ne-au făcut să eșuăm.

Sunt mici șanse să te pierzi pe drum dacă ai fost pregătit pentru viață. Cei șapte ani de acasă plus restul pregătirii până la majorat. Ca părinți asta este dorința cea mai mare, să avem timp să ne pregătim copiii pentru a putea fi pe picioarele lor.

Ce înseamnă să fii pe picioarele tale?… Să ai o diplomă care să îți ușureze accesul la un serviciu, implicit la independența financiară, să știi să ai grijă de corpul și de mintea ta, și să înveți să discerni între bine și rău.

Cam de 20 de ani are nevoie puiul de om pentru a ajunge pe picioarele sale, dacă cele de mai sus sunt îndeplinite. Puiul de cal are nevoie de câteva minute, puiul de câine de câteva luni, puiul de om, repet, 20 de ani… Mult! Tare mult!

Pentru unii dintre noi nu au existat acești ani, iar asta este foarte relevant în adulții care am devenit și în deciziile pe care le-am luat în viața noastră.

Nu putem scoate din context istoricul unui om atunci când ne dăm cu părerea despre el. Pentru că acei primii 20 de ani au ultimul cuvânt în formarea acelui om. Iar cine scoate din context acest istoric și se hazardează în a emite judecați aspre despre un om care nu știe să scrie corect sau care nu are studiile terminate, atunci vorbim despre un individ care nu a înțeles nimic despre oameni, viață, sine și complexitatea omului în general. Acel individ, rău intenționat, a trecut prin școală, cărți și situații de viață precum gâsca prin apă.

Să nu uităm că se pierd pe drum copii cu părinți, cu situație, darămite un copil în grija nimănui.

Scriu toate acestea pentru ca în mentalul societății noastre este nevoie de compasiune și respect pentru oamenii care vin din urmă și care vor și ei un loc pentru ei și copiii lor la această masă care abundă de oportunităti și posibilități. Pentru cei care acum învață diferența dintre nume și prenume ( sunt unul dintre ei). Scriu pentru acei oameni care după ce au făcut videochat, după ce s-au salvat din diverse situații de viață pe care nu doresc să și le amintească sau fac ani de terapie pentru a le uita, vor și ei să iși facă un rost, fără teama de a fi judecați de cei care au stat 20 de ani cuibăriți la adăpost în sânul familiilor lor.

Nu este vina nimănui că unii se pierd pe drum. Poate vina unui sistem social în care oricine poate face copii fără a fi obligat să își asume responsabilitatea pentru ei, dar, altfel nu am mai avea drepturi ale omului… așadar, copilul poate renunța la ele…

După cinci ani de terapie am ajuns să înțeleg părinții care distrug viețile copiilor lor. La rândul lor au fost distruși de părinții lor și tot așa. Nici un om sănătos, echilibrat și bine cu el nu ar face rău puiului său. Suntem construiți să ne iubim puii până la sacrificiu. Însă, dacă se întâmplă ca un părinte sau un adult, în general, să facă rău unui copil, atunci acela este un om bolnav. Și, din păcate, oamenii bolnavi nu au discernământ, nu își pot asuma responsabilitatea, deci nu pot repara nimic. Distrug și lasă totul distrus în urma lor. În cazul de față, copiii lor.

Frumusețea condiției umane este și aceea că avem abilitatea de a ne ridica și a merge mai departe. Nu ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat dar, șontâc, șontâc, putem merge glorios către un undeva mai bine.

Felul în care funcționează și este construită mintea noastră ne ajută să învățăm comportamente noi și să le ștergem pe cele ce ne dăunează. Și ne mai ajută și să facem ceva frumos dintr-un lucru odios.

De aceea mă înclin în fața educației, a școlii, a cărților și a oricărui om care mă învață ceva ce mă va ajuta să evoluez, pentru că doar prin educație ne depășim condiția socială, dar cel mai important, condiția mentală.

Așadar, te invit la școală! 🙂

Înainte de final, am o rugămite:

  1. Dacă știi pe cineva care nu și a terminat studiile, abordează cu blândețe și respect tema. Fă-i cadou un ghiozdan, și spune-i că-i vei fi alături până își va finaliza studiile. Dacă vei reuși să îl/o faci să se reînscrie la școală, vei salva un om. Dacă acel om are și copii, îți poți imagina efectul unui părinte care are respect pentru școală în viața și viitorul copiilor săi.
  2. Dacă tu nu ți ai terminat studiile, te rog sa mă crezi că întoarcerea ta la școală va fi cel mai bun lucru pe care îl vei face PENTRU TINE. Educația și diploma dobândite te vor ajuta să te angajezi mai ușor, îți vor aduce o pensie mai mare, îți vor aduce independență financiară, îți vor crește stima de sine și, dacă ai copii, vei avea niște copii care își vor dori, asemeni ție, să își termine studiile pentru a avea o viață mai bună.
  3. Dacă auzi pe cineva că râde de un om pentru că nu are studiile terminate, roagă-l să înceteze. Nimeni nu vrea să umble prin lume ca muncitor necalificat, nepregătit, și cu frica zilei de mâine. Dacă un om nu și a terminat școala, ceva cumplit s-a tot întâmplat în viața lui și, în final, a făcut ce a știut mai bine cu nivelul informațiilor pe care le avea. Este important să avem respect pentru destinele oamenilor.
  4. Te rog să te gândești la privilegiul de care ai avut tu parte, acela de a fi avut niște adulti ( și unul e suficient), în viața ta care au tras de tine și te au împins de la spate ca să te duci la școală sau să îți faci temele. Oameni care te-au îmbrăcat, te au hrănit, și nu te au scos de la școală pentru a te pune la muncă în gospodărie. Ai avut lângă tine oameni care au investit în tine timp și informație ca tu să pricepi de ce este importantă școala, și cum va fi viața ta dacă o faci până la capăt. Datorită acelor oameni tu ești astăzi un om cu studiile terminate. Dacă ei nu erau, ți ai fi construit viața așa cum o face orice copil nesupravegheat și față de care nu își dă nimeni interesul. Pentru că da, un om care nu și-a terminat școala, nu a avut pe nimeni căruia sa i pese suficient de viitorul său.
  5. Cei mai mulți oameni care nu au studiile terminate nu se întorc la școală de teamă că se va râde de ei( gura lumii), de aceea, înainte de a judeca, află că cei mai mulți oameni care nu au astăzi studiile terminate, de obicei, au fost nevoiți să muncească de la vârste fragede pentru a aduce bani acasă, iar în cazul fetelor, mai există și măritișul și făcutul de copii. Atât de simplu și de trist! – iar de acești oameni nu se râde.

Te îmbrățișez