Aprinde lumina în tine

Aprinde lumina în tine

Poezie… sublim…

Fiecare dintre noi trebuie să caute să aprindă lumina în interiorul său. Există un întrerupător în noi, trebuie căutat. Trebuie să luminăm la interior pentru a nu pribegi, și mai trebuie să luminăm în interior pentru ca cine ne vede, să vadă lumină, nu beznă. Atâta beznă în jurul nostru… Atât întuneric în viața de zi cu zi. Prea mult…

Lumina este educația, lumina este iubirea, lumina este respectul pentru sine și pentru toate câte vezi, câte nu vezi, câte înțelegi, câte nu înțelegi.

Când luminăm, devenim călăuze atât pentru noi înșine cât și pentru alții. Nu mai orbecăim, iar alții, în întuneric, se pot lua după noi să ajungă și ei ” acasă”.

Fiecare carte citită, fiecare rău nefăcut, fiecare încurajare și vorbă bună spusă unui om, este lumină.

A avea aspirații pentru sine și pentru lumea înconjurătoare, este lumină. A ne dori ce-i mai bun pentru noi și pentru alții, este lumină.

Nu vom ajunge cu toții doctori și nu ne va fi dat la toți să schimbăm ordinea mondială, însă fiecăruia dintre noi i-a fost dat să schimbe lumea sa, viața sa și pe sine însuși, iar asta nu este puțin lucru, ba dimpotrivă.

Investește în tine ! investește cuvinte, îmbrățișări, bani, educație, prieteni de calitate, mâncare sănătoasă, planuri de viață, investește pentru că toate acestea fac lumină.

Nu aștepta să investească alții în tine, nu aștepta să aprindă altcineva lumina în tine, nu aștepta, nu mai aștepta ! răspunsul este la tine ! tu ești cheia ! tu ești soluția ta.

Om bun, simt căldura luminii tale. Luminează mai tare, că suntem mulți care vrem să ne încălzim la lumina ta.

Dacă vrei să îți faci un plan de viață cu o structură clară și nu știi de unde să începi, îți recomand cartea mea : Îndeplinește-ți visurile și planul tău cu tine” pe care o poți cumpăra aici: 

 

voindrouh nadine_dreamboard_mockup-2

 

Te invit sa celebrezi cu mine lansarea cartii mele. Vino la Gaudeamus, sambata, 25 Noiembrie orele 12:00. Te astept cu drag !

Banner_FB_nadine

 

 

Ești un univers în sine

Ești un univers în sine

Tu ești o lume și un univers în sine. Indiferent cum alegi să te vezi, precum un biet muritor sau o ființă creatoare de lumi și universuri, tu tot aia ești. O forță creatoare !

Parintii tăi au creat. Au avut abilitatea de a crea … pare un lucru mic și neînsemnat, la prima vedere, dar mai stai o secundă și cugetă…

Cosmologii au demonstrat deja că big bang-ul a fost/ este o consecință a ceva ce s-a întâmplat înainte… adică big bang-ul nu este începutul. Splendid ! superb ! o așteptam de câțiva ani pe asta.

Da, vreau să spun, ce spun de mult alții, că universul nostru este fecund, la fel ca cel din care el s-a născut la momentul big bang. Și mai vreau să spun că atunci când tu te-ai născut, s-a produs un big bang… Atât în “universul” mamei tale, al tatălui tău cât și al fiecăruia dintre noi. Pentru că suntem conectați mai mult decât crezi, mai mult decât ți-ai dori, mai mult decât ai sperat.

Asadar,

Universul nostru este născut de ceva… la fel cum nașterea unui copil este născut de ceva.

Minunea și mai mare este că TU creezi alte universuri. Ca femeie dai naștere, ca bărbat creezi împreună cu femeia alte universuri.

Esti format(ă)/compus(ă), creat(ă) din atomi. Aceeași atomi din care se formează corpurile cerești( Soarele, Luna, Marte, Venus etc.) cât și praful de stele. Materialul universului, adică tot ceea ce există, este atomul. Prin urmare, ești parte egală din tot. Ești totul în tot… Nu ești separat(ă), nu ești în afara a tot ceea ce există. Din tine, peste 100 de ani( pământeni), universul va face un alt corp ceresc. Poate vei înfrumuseța universul ca praf de stele sau poate vei manifesta, din nou, o formă de viață, așa cum înțelegem noi viața.

Cum universul te controlează pe tine, și tu ai în control un univers propriu.

Nimeni și nimic nu are abilitatea de a măsura, cu adevărat, ce conții și în ce cantitate.

Noica spunea că oamenii fiind unici, nu pot fi comparați. Argumentul fiind ( parafrazez), cu ce poți compara ceva unic ?…

Ești miliarde și miliarde de compuși microorganici și alții pe care nu îi vede si nu îi ințelege nimeni, dar care există pentru ca tu să te manifești pe această planetă, în acest univers.

Om bun, ia-ți miliardele de compuși și fă ce ai de făcut pentru tine și ale tale. Nu te da pe banale supărări si vorbe în vânt spuse de diverși. Jocul se joacă la un alt nivel … Dă-ți ce e mai bun și dă mai departe tot ce ai mai bun !

Sa fii bine și … ce bine că existi !

Te îmbrățișez,

Nadine

Despre evoluția personală mai poți citi și în cartea mea ” Îndeplinește ți visurile și planul tău cu tine” pe care o poți cumpăra aici.

Te aștept cu mare drag la lansarea primei mele cărți. Vino și celebrează împreună cu mine această mare bucurie personală.

Îndoaie-te, dar nu te rupe

Îndoaie-te, dar nu te rupe

Uneori, se întâmplă să ajungem precum copacii în furtună, îndoiți și răvășiți, dar cu rădăcini, nerupți. Este o artă să înțelegi că e furtună, să înțelegi că lucrurile nu mai sunt la fel în mijlocul furtunii, dar cumva vei reveni în picioare.

Nu există om fără furtuni. Nu există om să nu fi fost pus la pământ. Nu există om căruia să nu-i fi fost teamă că se va rupe. Și, cumva, furtuna trece și tot cumva, ne ridicăm.

“Furtuna” te învață mai multe decât te poate învăța “cerul senin”. Furtuna te șlefuiește, scoate ce-i mai bun din tine, cu condiția să nu te întrebi ” de ce mie ?”, ci să te întrebi” care este rostul acestei furtuni ? , ce mă învață această furtună ?, care sunt învățămintele ? ce fortifică în mine această vreme tulbure ?”

Schimbând percepția asupra furtunii, schimbăm și deznodământul ei.

Un bun început al schimbării percepției asupra furtunii este introspecția, pe care o obținem în urma meditației- rugăciunii- reflectării- cugetării. Eu meditez și mă și rog. Am să fac o postare despre meditație și rugăciune. Ambele ajută. Fără introspecție totul rămâne la prima mână, facil, la suprafață, mediocru. Avem nevoie de profunzime pentru “a da perdeaua la o parte”.

Furtunile vin și trec; Mai mari sau mai mici, sunt inevitabile. Prin urmare, ar fi înțelept să profităm de furtună pentru a săpa în noi după răspunsuri. Pune întrebarea corectă și așteaptă răspunsul care îți va arăta soluția. Când te întrebi ” de ce mie ?”, este ca și cum ai băga capul în pământ și s-ar face întuneric înăuntru tău.

Toate acestea îmi amintesc de înțeleptele vorbe ale lui Michael Bernard Beckwith

” În spatele fiecărei întrebări, se află un răspuns care vrea să se arate.

În spatele fiecărui răspuns, se află o acțiune care vrea să se întâmple.

În spatele fiecărei acțiuni, se află un mod de a trăi încercând să se nască”..

Doamne, cât de frumos a spus…

Așadar, cugetă ! Ce se află în spatele întrebărilor tale ?

” De ce eu ? aduce după sine o lungă lista de vinovați (așa cum spuneam și în postarea de ieri), țară, corupția, lipsa banilor, sânii prea mici, fostul/fosta etc. Călătoria mai departe fiind una scurtă, către furie, dezamăgire și cel mai grav, lipsa evoluției personale.

Rezolvi întrebându-te: “Oare despre ce să fie , de fapt, vorba în acest tumult ?“, ” Ce este în dezechilibru în viața mea de s-a întâmplat această furtună ? “, ” Ce trebuie să aflu/ să știu/ să învăț din această situație“.

Nu este vina nimănui pentru nimic din ce ți se întâmplă. Știu că este groaznic un astfel de adevăr, însă nu putem merge mai departe prin viață dacă nu dăm perdeaua de pe ochi. Dă perdeau, om bun, dă perdeaua ca să vezi că dincolo de toate care crezi că le vezi, sunt altele, de fapt. Și toate câte să văd și câte nu se văd au un rostDurerea ta are un rost, temerile tale au un rost. Ele sunt menite să te îndrepte către tine și către ce este al tău și este pus deoparte. Temerile, durerea sunt făcute să te urnească din loc. Cu cât doare mai tare, cu atât este semnul mai mare că a venit timpul să te ridici, să-ți sufleci mânecile și să începi să construiești și să reconstruiești.

Fericirea, bunăstarea, binele sunt parte din sistemul tău celular și ancestral. NU sunt în afara ta. Ele sunt în tine precum sunt enzimele, aminoacizii și toate miliardele de elemente care fac omul care ești și care nu știi că ești. Ai încredere și ia-o din loc ! Ridică-te, omule ! Ridică-te și scoate-ți fericirea la iveală. Scoate-ți bucuriile și bunăstarea. Scoate să vedem și noi din ce ești făcut. Hai, curaj și fruntea sus. Nu ești singur, om bun ! Suntem mulți ca tine. Dă perdeaua de pe ochi ca să ne vezi.

Te îmbrățișez și să-ți bine, tare bine să-ți fie !

Mai multe detalii despre cum să îți construiești o viață după bunul plac, găsești în cartea mea ” Îndeplinește-ți visurile și planul tău cu ține” pe care o poți cumpără aici.

IMG_9215

Post Twitter

Repară

Repară

Partea I

Repară tot ce poți, om bun !

Repară relația cu tine, cu copiii, cu vecinii, cu trecutul, cu părinții. Repară.

Nu repara pentru a continua relația, dacă nu îți dorești asta, ci repară pentru a încheia încă un capitol și a putea merge mai departe fără lanțuri de picioare.

Repară gândurile

Gândurile trebuie să fie în favoarea ta. Asta nu înseamnă că le lași să te inducă în eroare cu iluzii și neadevăruri, înseamnă că ele te valorizează, te fortifică, te susțin. Gândurile negative, gândurile care se vaită, gândurile care învinovățesc pe alții pentru nereușitele tale, încurajează neputința, te amorțesc, te anihilează.

    2.

Repară relația cu tine

Iartă-te pentru tot ce nu ai reușit, iartă-te pentru tot ce nu ai putut, iartă-te pentru tot ce ai ales și s-a întors împotriva ta, iartă-te pentru tot ce nu ai știut, iartă-te pentru tot ce nu ai făcut la timp, iartă-te ! Iertarea este începutul, este baza. Peste iertare poți să adaugi orice: stimă de sine, curaj, încredere în sine, orice !

   3.

Repară cataclismul creat de vină

Nu te învinovăți; Nici pe tine, nici pe alții. Vinovăția este foarte periculoasă. Este ca un sens giratoriu, te poate păcăli să te învârți în cerc până rămâi fără benzină… A te învinovăți pe tine sau pe alții pentru tot ceea ce ți se întâmplă negativ este o formă de auto-sabotaj. Îți sabotezi elanul, îți sabotezi energia, îți sabotezi cheful și entuziasmul. Când în loc să te concentrezi pe a rezolva, a evolua, a vindeca, a merge mai departe, tu te oprești în drum și învinovățești țara, guvernul, soacra, fostul, ăsta este sabotaj. Fă pace și mergi mai departe. Sari peste etapa învinovațirilor. Realmente nu te ajută la nimic, nu rezolvă nimic, ba dimpotrivă, te seacă, te sugrumă.

   4.

Repară relația cu copiii

Dacă ești părinte, indiferent de ce au făcut copiii, indiferent de vârsta copiiilor, cere-le iertare și roagă-i să te lase să le fii părinte. Fără orgolii, fără vanitate, fără…

Copiii, indiferent de vârstă, atât timp cât au părinți, sunt tot copii. Adică tot își doresc o vorbă bună de la părinți, tot își doresc să fie acceptați de părinți, tot își doresc să poată intra în casa părinților, să fie așezați la masă și pupați pe creștet. Iartă tot ce au spus, tot ce au făcut și cheamă-i la masă. Cheamă-ți copilul înapoi în brațele tale.

   5.

Repară relația cu trecutul.

Ai zice că este imposibil să mai repari ceva ce s-a întâmplat, însă poți repara felul în care te raportezi la cele întâmplate. Alege să vezi trecutul că pe un workshop care ți-a lăsat multe învățăminte. Un workshop la care ai participat și uneori a fost plăcut, uneori mai puțin plăcut, dar la sfârșit ai luat medalie, iar acum te bucuri de învățăminte. Acest workshop al trecutului te-a învățat mai multe despre oameni, despre bani, despre iubire, despre viață. A fost un workshop important. Următorul va fi mai ușor, pentru că cea fost mai greu, ai învățat le cel ce tocmai s-a terminat. Ce zici ? crezi că va funcționa?

Mai multe detalii despre cum să vindeci, cum să ierți, cum să repari vei găsi în cartea  mea: Îndeplinește-ți visurile și planul tău cu tine” pe care o poți cumpăra aici. 

 

IMG_9215

 

Tu cum repari ? ce repari ?

 Te rog, dă un share acestui mesaj pentru ca un număr cât mai mare de oameni să conștientizeze cât de important este să repare și să nu lase lucrurile nerezolvate.Aștept cu interes comentariile tale. Așa învățăm unii de la ceilalți.

Te astept cu mare drag la lansarea carții mele în cadrul Gaudeamus. Vino să mai povestim.

Post Twitter.jpg

Te îmbrățișez și să fii bine !

Nadine

 

NU normal/Nu perfect

NU normal/Nu perfect

NU există om normal, e utopie !

NU există om perfect, e utopie !

Nu există situații normale sau perfecte. Utopie !

Existau vremuri când era normal ca dacă ești negru, să nu stai în locurile destinate albilor. Era un fel de normal, care s-a demonstrat că nu era așa normal…

Existau vremuri când dacă erai femeie, nu aveai voie. Ce ? orice… nu aveai voie.

Așadar, orice “normal” există, până când un grup de oameni care nu se identifică cu acel normal, face o revoluție sau ridică două degete și spune: ” Așa nu e bine pentru noi”.

Normal este un mod subiectiv de a ne raporta la diverse, pentru fiecare dintre noi, la nivel de individ, până când mai dăm un strat la o parte și descoperim că nu ne mai identificăm cu ceea ce credeam normal despre noi înșine. Și e ok !

Un fel de normal poate fi și la nivel colectiv, până când nu mai e… uite comunismul, uite-ne pe noi, românii acestor zile d.p.d.v. politic…

Concluzionam că normalitatea este relativă… deci nu are valoare de adevăr absolut, deci poate fi negociată, deci e nulă …

Daca normal și perfect nu există, înseamnă că ne putem relaxa să fim cine alegem să fim, să fim cine ne face bine să fim.

Normalul este o capcană, la fel și perfectul. Ferească sfinții să pici într-un dintre ele și să te uiți în oglindă, plângând și urlând ” EU DE CE NU SUNT NORMAAAAAAAAL (Ă) !!! Este o capcană a oamenilor mediocri. Nu fii unul dintre ei. Ce altceva ai putea fi ??? TU ! Ai putea fi tu, splendidul tu ! Este nevoie de tine pe lumea asta doar dacă te aduci pe tine, și nu o variantă a ta “made în China” .

Tu îți poți aduce contribuția la evoluția noastră, a speciei și a societății noastre, doar dacă îți îmbrățișezi și accepți defectele și calitățile. Ele împreună te fac pe tine !… Nu mă refer aici la comportamente defectuoase ( a scuipa, a bate, a mitocănii ( poate că nu există acest cuvânt, dar merge),  a bla, bla), acelea pot fi schimbate pentru binele tău și al nostru. Eu mă refer aici la acel om care tu știi că ești, cu bune/ cu “rele”, pe care îl ții ascuns, nu cumva să afle lumea cum ești și cine ești de fapt.

“Relele” ce trebuiesc îmbrățișate și acceptate sunt acele lucruri pe care le considerăm rușinoase despre noi, pe care le considerăm defecte, acele lucruri pe care le considerăm înjositoare, acele lucruri pe care le considerăm “greșeli pe care un om normal nu le-ar face”…

Eh, tocmai “relele” îți dau savoare, îți dau sare și piper. Tocmai “relele” fac din tine acel om special care va schimba lumea. Nu mă contrazice din prima. Da-ți un pic de timp și mai întoarce-o și pe alte părți.

Întârziații, ciudații, cei cu nasul mare, săracii, ne băgații în seamă, ologii, orbii, grașii ei mai abitir ca alții și-au revoluționat viețile, atât lor, cât și nouă, cei din jurul lor.

Om bun, nu e timp să dai în tine ! Nu e timp să faci glume proaste pe seama ta, nu e timp să te dai deoparte, nu e timp să nu te iubești și să nu te accepți. Hai… spune-ți o vorbă bună, ia-te de mână și pornește către viața ta aia bună. Că ea te așteaptă, exact așa cum ești !

Te îmbrățișez, omule ! pe tine și pe nasul tău mare.

Să fii bine, să fim bine

Nadine

P.S.

Îmi poți scrie când te împotmolești la: office@nadinevoindrouh.com ( răspund personal)

Iar dacă vrei mai multă inspirație, în cartea mea am un capitol fabulos despre oameni altfel, oameni care în ciuda obstacolelor și-au transformat viețile și ne-au învățat și pe “noi” câte ceva.

IMG_9442.jpg

Cartea “Îndeplinește-ți visurile și planul tău cu tine o poți cumpără aici.

 

Iubește-te !

Iubește-te !

Tu trebuie să te iubești, să te îmbrățișezi, să te respecți, să te ții de mâna, pentru că doar așa vei putea trece peste obstacolele întâlnite în viața de zi cu zi în România și așa vei putea trece peste ce mai aduce viața și pare greu de dus.

NU se negociază dacă să te iubești sau cât ! Musai, trebuie să te iubești !

Când te iubești, te vindeci ! E ca și cum ai intra în tine și ți-ai îmbrățișa fiecare celulă în parte, fiecare organ, constant, în fiecare zi.

Când te iubești și cineva “te-a scuipat”, sinele tău te curață ca și cum nu s-ar fi întâmplat.

Cand te iubești și ți-ai pierdut serviciul, îngrijorările nu te mai pun la pământ. Cumva, în mod miraculos, vei știi că ceva bun se va întâmpla și într-un fel sau altul o vei scoate la capăt. Alternativa … să pierzi serviciul și să nu poți vedea clar opțiuni/ soluții. Să fii înecat(ă) de bolboroseli care nu-ți folosesc la nimic și care nu te lasă să acționezi.

Cand te iubești pe tine, toate par mai ușor de dus.

A te iubi pe tine este o alegere înțeleaptă și strategică.

Noi, românii, nu am fost învățați să ne iubim pe noi înșine. Ba era blasfemie și păcat, ba era egoism, ba îngâmfare. Din cauza că nu ne iubim pe noi înșine nu știm pentru ce să luptăm în viața de zi cu zi, iar principiile noastre sunt haotice. Mai grav este că nu ne învățăm nici copiii să se iubească pe sine, și vor trăi și ei, la fel ca noi, cu  frici, nefericiri, neîmpliniri.

Iubirea de sine înseamnă că-ți dai ce-i mai bun. Înseamnă că nu accepți jumătăți de măsură, înseamnă că ai mereu o busolă care să îți arate încotro. Busola ta mereu te va trimite către calitatea vieții, către oameni de calitate, către serviciu bun, către cuvinte frumoase, către mâncare bună. Busola ta, construită pe tiparul tău, pe grupa ta de sânge, pe culoarea ohilor tăi, pe sufletul tău.

Busola “mea” nu-ți va folosi niciodată, ea a fost construită pentru “mine”, de aceea tu o ai pe ta. Busola ta este făcută din iubire și respect de tine. Ai încredere în ea și activeaz-o.

Iubirea de sine are răspuns la întrebările:

Oare să dau divorț sau nu ?

Oare să-mi dau demisia sau nu ?

Ce să fac să nu mai fiu nefericit(ă) ?

Ce să fac ca să fiu auzit(ă), înțeles/înțeleasă ?

Ce să fac să nu mai doară ?

Ce să fac să dorm mai bine noaptea ?

Cum să-mi cresc copiii ?

etc, etc…

Iubirea de sine aduce cu sine respecul de sine. Cele mai importante unelte pentru a-ți face rost de viață bună și de calitate.

Cum se obțin iubirea și respectul de sine !

  1. I-a decizia de a fii de partea ta 100%
  2. Nu te negocia pe tine
  3. Nu te lăsa să prinzi gustul nefericirii
  4. Mergi prin toate cu tine de mână
  5. Nu te compara cu nimeni
  6. Nu te fura pe tine însuți
  7. Nu te păcăli
  8. Nu te jigni, niciodată
  9. Zâmbește-ți și îmbrățișează-te, zilnic !
  10. Crede în tine !

Voi reveni cu detalii pentru fiecare în parte.

Dacă ai nevoie de mai multă inspirație și de un ghid mai complet despre cum să îți faci rost de o viață bună, trăită după legea ta, îți recomand cartea mea ” Îndepliește-ți visurile și planul tău cu tine” pe care o poți cumpără aici.

Dacă ai nevoie de sfatul meu, mă găsești la office@nadinevoindrouh.com

Te îmbrățișez și îți doresc să fii bine !

Nadine

Voindrouh Nadine_Dreamboard_Mockup

 

Să nu devii o insulă !

Să nu devii o insulă !

Nu renunţa la gaşca ta, pentru gaşca lui/ei !

Lumea ta trebuie conţină elemente ce te consolidează pe tine. Lumea ta trebuie conţină elemente ce te inspiră, ce te motivează, ce îţi aduc confort. Lumea lui/ei, din când în când, se conectează cu lumea ta, fără scântei, dacă se poate, iar lumea voastră, atunci, devine una care va consolidează pe amândoi, va inspiră, motivează. Aşadar, lumea fiecăruia dintre voi, se pune în slujba unuia singur, iar lumile voastre, se pun în slujba voastră. Prin lumea lui înţelegem ritualurile lui cu alţii ( poker, fotbal, pescuit şi diverse alte activităţi pe care el le etichetează ca fiind ale lui cu “băieţii” ( uneori băieţii au peste 40 de ani dar, cum bine ţiai dat seama, se pot numi băieţi)) , lumea ei: Cine lungi la povești, cafenele, terăsici, mers agale și seriale sub păturică. Superbe, necesare și drăgălașe ritualuri, deoparte și de alta, dar cu mare gard între ele.

Sa iei un barbat de pe baltă pentru că tu vrei să facă ceva cu tine și gașca ta este o crimă ! Când un bărbat își adună râmele într-o cutiuță de metal… aia spune multe.

În general, femeia este aceea care renunţă la lumea ei, lăsânduse absorbită de lumea lui, dar am vazut si bărbați care au facut-o.

În funcţie de experienţa de viaţă şi de vârstă a femeii, uneori, după despărţire, rămâne singură cuc. Nici măcar fetele/femeile din gaşca lui nu mai fac parte din lumea ei, pentru ei, băieţii, prieteni cu fostul, nu le mai lasăşi ce vezi, ele, de cele mai multe ori, îi ascultă. Un barbat nu ar prea asculta…

Asta este o calitate foarte drăguţă la unele femei, aceea de a-şi urma orbeşte alesul, numai nu este, de cele mai multe ori, şi cea mai sănătoasă pentru ele.

Ţine cu dinții de gaşca ta, de ritualurile voastre. Lupta pentru ele şi apără-le. Parte din identitatea ta este şi faptul acea gaşcă, exact cum este ea, este în viaţa ta. Fie mergeţi la Sinaia doar pentru un capucino, fie mergeţi în fiecare lună de octombrie în Vama, oricare ar fi vibe-ul vostru, e al vostru şi are farmecul sau şi necesitatea în viaţa ta.

În mod evident, dacă ai o gaşcă de oameni cu obiceiuri imorale, ilegale şi sub nivelul tău fugi cât poţi, dar construieşteţi o altă gaşcă, a ta.

A renunţă la gaşcă ta este lipsă de înţelepciune. Se mai întâmplă, chiar mai des decât ne-am dori, ca iubitul/iubita, se bosumfle în fel şi chip, pentru ca tu să renunţi la ai tăi. Convenabil pentru el/ea.

Bărbaţii duc prietenii din şcoală generală şi până la mormânt. Noi, muierile, nu… diverse se tot întâmplă în viaţă noastră iar gaşca nu mai este prioritară. Mare atenţie !

Greu, foarte greu îţi mai faci un grup de oameni de încredere, împreună cu care treci prin cele bune şi cele mai puţin bune ale vieţii. Greu pentru înaintând în vârstă, nu mai ai chef de noi prietenii, nu mai ai aceeaşi toleranţă la micile stângăcii pe care, de altfel,  le treci cu vederea la aceia pe care îi ştii de-o viaţă. Iar toate acestea transformă omul într-o insula.

Acel grup de oameni, adunat în ani, merită aibe poze puse în casa ta, atât de preţuiţi trebuie fie. Acei oameni, prietenii tăi, gaşca ta, sunt cei care, cumva, îţi aduc un fel de constanţa, confort şi afecţiune. Ei devin, la nivel inconştient, un fel de plasă de siguranţă. Când cazi, cazi şi pe ei, şi nu mai doare aşa de tare.

Încurajez la nesfârşit autonomia unui individ, independenţa , în mijlocul celorlalţi. Preocupat, însă, de binele sau şi al celorlalţi, dar care nu depinde, prea mult, pe cât se poate, de ceilalţi; cu toate acestea, fii independent(ă), în mijlocul prietenilor, în mijlocul oamenilor.

Cine încearcă te despartă de gaşcă, încearcă te izoleze si să te controleze. În gaşcă, de cele mai multe ori, ne verificăm realitatea. Gaşca este cea care se sesizează când tu nu îţi dai seama de o nedreptate care ţi se face sau un abuz. Gaşca este cea care te trage de mânecă. Cum renunţi la aşa ceva ? Avem nevoie de cineva, în afara noastră, care ne spună când ne zdrăngănim. Avem nevoie de cineva, în afară noastră, ne spună putem mai mult decât credem.

Eu am un partener de viață care face simt pot muta munţii din loc. De multe ori, uit cu ochii cât cepele la el, când îmi dau sema ce părere bună are despre abilităţile şi talentele mele. Însă nu toti oameni au un astfel de om atunci, gaşca suplineşte asta.

Respectăţi gaşca, trasează nişte limite sănătoase în relaţia voastră şi bucuraţi o viaţă unii de ceilalţi !

fii bine, fim bine !

Dacă vrei faci o declaraţie de dragoste găştii tale, te rog ! Scrie-mi despre gaşcă ta în secţiunea comment.

Nadine