Re-mobilează-ți viața !

Re-mobilează-ți viața !

Recapitulare

Săptămâna 1

Scanează-ţi viaţă 

Săptămâna 2

Editează-ţi viaţă

Săptămnă 3

Decizii

Săptămâna 4

Re-mobilează-ţi noua viaţă 

Deciziile luate săptămâna trecută ţi-au mutat ,categoric, viaţa într-o altă direcţie. Cel puţin la nivel de intenție. Deciziile te-au făcut să renunţi la ceva, pentru a adăuga altceva.

Locul a rămas liber şi aşteaptă să fie populat cu elemenete din noua ta viaţă, viaţa pe care ţi-o doreşti.

Voi da un exemplu din viaţa mea, pe care să îl folosim ca material de lucru.

Eu vreau să îmi schimb forma corpului şi obiceiurile alimentare.

Modul în care mă folosesc de mâncare pentru a-mi procura confort imediat are consecinţe care nu se potrivesc standardului meu de viaţă.

Asadar, mi-am scanat viaţa ( asa cum ați facut si voi in urma cu 4 saptamâni) şi am văzut că există mult zahăr în ea şi deloc sport.

Am editat-o şi am scos zahărul, mâncărurile pe care le ştiam a nu fi sănătoase şi am mai scos şi ritualurile zilnice care încurajau sedentarismul.

Am luat decizia ca ele să nu mai existe în viaţa mea. Asta este foarte important, de fapt, iei decizia, pentru că mulţi dintre noi realizează lucrurile negative care ne populează viaţa, dar nu facem nimic. Le sesizăm, ne uităm la ele, ne văităm pe marginea lor, mai facem două glume proaste şi mergem mai departe, lăsând “elefantul roz în mijlocul sufrageriei”.
Decizia de a schimba este cea care schimbă, împreună cu acţiunea… nu faptul că le conştientizăm, indiferent de cât de nocive ar fi acele lucruri.

Aşadar, am luat decizia de a schimba (nu voi insista, pentru că am vorbit săptămâna trecută despre importanța deciziilor)

Remobilează-ţi viaţa ! 

Ce mi-a plăcut cel mai mult la această etapă, a fost faptul că am putut să îmi remobilez viaţa, dar de această dată, cu ce vreau eu. Toate acele ore din zi, acele zone din minte, care mă făceau să trăiesc o viaţă care nu era la nivelul la care eu vreau să îmi trăiesc viaţa, au fost editate, șterse şi înlocuite cu comportamente şi gânduri sănătoase. De ce am subliniat “ cu ce vreau eu”, pentru că mâncatul fără foame este subordonarea conştiinţei, subconştientului, iar eu vreau să acţionez conştient, în armonie cu nevoile mele de aici şi de acum, nu cu nevoile mele de atunci şi acolo. Adică nu cu nevoile pe care le-am avut odinioară, care mi-au provocat tot soiul de emoţii negative care, 10, 20 de ani mai târziu, mă fac să mănânc fără discernământ.

Înţeleg că înăuntrul meu există lucruri nevindecate, aşa cum fiecare dintre noi are, însă ştiu că am abilitatea de a-mi construi prezentul, indiferent de trecut. Şi când spun abilitate, mă refer la toate descoperirile ştiinţifice care atestă abilitatea creierului uman de a crea noi emoţii, noi gânduri, noi trăiri, noi comportamente, toate pozitive, în ciuda celor negative. Dacă poate creierul nostru asta, atunci eu voi profită din plin.

Aşadar, am început remobilarea vieţii, cu toate elementele care mă inspiră, mă motivează, mă disciplinează, mă informează, pentru a avea acel stil de viaţă sănătos, pe zonele pe care le-am semnalat ca fiind defectuoase.

De notat !

Orice decizie are nevoie de acţiune. Decizia, priveşte-o că pe o sămânţă pe care o plantezi, iar acţiunea este soarele şi apa.

Deciziile mele:

1. Documentarea pentru fiecare decizie în parte

2. Nu mai mănânc zahăr

3. Mănânc curat şi cât am nevoie

4. Sport de 4/5 ori pe săptămâna.

5. Schimbarea ritualurilor defectuoase

6. Sa renunț la fumat ( Nu mai fumez de aproape doua luni, dar voi reveni cu o postare separată pe acest subiect)

Acţiunea

Documentarea 

Nu imi pot propune să renunţ la zahăr, dacă nu ştiu cu cine duc bătălia, dacă nu ştiu cine este zahărul. Când am aflat că zahărul este un drog, atunci nu l-am mai tratat ca pe un mic obstacol de care scap într-o zi, două. M-am pregătit pentru sevraj, m-am pregătit pentru stări de nervozitate, mi-am anunţat prietenii şi familia că am renunţat la zahăr, asta pentru că studiile mi-au arătat că aş putea avea reacţii neobişnuite, şi aşa a fost. Reacţiile mele neobişnuite nu au fost agresivitatea, ci doar o stare generală, proastă. Nu am avut chef de mare, de munte, de ieşit, etc. Dar a fost în regulă, pentru că ştiam că face parte din “program” şi nu durează o veşnicie. Documentarea este imperios necesară. Detest să acționez după ureche, când zeci de ani au fost investiţi în cercetare, tocmai pentru ca nouă să ne fie mai uşor să alegem ce ni se potriveşte cel mai bine. Aşadar, documentează-te, indiferent de domeniul în care vrei să faci schimbarea. Nu pleca la drum neinformat(ă).

1. Renunţ la zahăr 

a. Pentru momente de criză, mi-am cumpărat dulciuri fără zahăr. Este o cârjă de care mă voi folosi cât va fi nevoie pentru a putea linişti sevrajul instalat în urma renunţării bruşte la drogul numit zahăr.

b. Mi-am făcut un Dreamboard pe care am pus diverse alternative sănătoase

c. Nu am mai mâncat dulciuri ( atât de multe… în prima fază)

Daca te regăsești, iți recomand un material, dacă nu, mergi mai departe.

2. Să mănânc curat şi cât am nevoie 

Am renunţat la pâine, la grăsimi, cu excepţia a două/ trei linguriţe de ulei de măsline, avocado, semnite şi alte forme de uleiuri sănătoase, toate în cantităţi limitate. Mănânc totul cu legume, iar fructele le ţin în prima parte a zilei,în cantităţi limitate şi ele.

Remobilarea: Altfel de cumpărături, alt meniu, altă veselă

…şi cât am nevoie 

Cel mai important, poate, mi se pare cantitatea pe care o manânc, indiferent de ce aş mânca. Ştiut fiind faptul că, oricât de sănătoasă ar fi mâncarea, dacă o mănânci în cantităţi mari, depăşeşti caloric necesarul zilnic şi eşti din lac în puţ.

De aceea am început să mănânc din recipiente de plastic în care se serveşte mâncarea în avion( da, le-am luat cu mine din fiecare avion cu care am călătorit în ultima vreme, şi mi-am pus şi prietenii să îmi aducă din avioanele lor… jenant, dar funcţionează)

Vreau, nu vreau, mâncarea este mai puţină, şi “culmea”, chiar mă satur cu mai puţin… oamenii de ştiinţă au avut iar dreptate…

Nu am apelat la un nutriţionist pentru că nu mai pot mental. Am 40 de ani şi ţin cure de slăbire de la 20. Am ţinut cure inventate de mine, din cărţi sau din auzite… După 20 de ani de chinuit corpul şi metabolismul, au/am cedat. Orice formă de restricţie îmi crează frustrare fără margini şi acţionez invers decât îmi propun; mănânc fără măsură.

Singurul avantaj cu care am rămas după toţi anii de nutriţionişti şi cure de slăbire este că , de fapt, ştiu ce trebuie să mănânc, cât şi cum. Nu mă pot preface că nu ştiu. Informaţia există, trebuie doar să acţionez asupra ei. De cărţile din imagine, nu mai am nevoie, folosesc bunul simț. Toate dietele din aceste carți, cu mintea de acum, îmi inspiră surse de tortură. Nu, multumesc !

Asta este ceea ce funcţionează pentru mine. Fiecare dintre noi ar trebui să aibe obligaţia de a-şi dezvolta un manual de funcţionare personal. Numai tu ştii ce ţi se potriveşte şi cu ce eşti confortabil(ă), aşadar, documentează-te şi dezvoltă-ţi propria strategie. 

3. Să fac sport de 4, 5 ori pe săptămână 

Nu am ajuns niciodată la sala de sport, mai des de 3 ori pe săptămâna deşi, de fiecare dată, mi-am dorit cu ardoare să ajung de luni până vineri. Pentru mine, sportul nu este pe primul loc în ordinea priorităţilor zilnice, iar asta se vede…

În mod intenţionat nu pun sportul pe primul loc, deoarece, felul în care mi-am organizat viaţa personală şi cea profesională nu permit mai mult, momentan.

Acţiunea

 Documentarea

a. Ce însemna ridicatul greutăților, ce suplimente am nevoie, ce mănânc înainte și după antrenament, etc.

b. Dreamboard cu sport şi mâncare sănătoasă
Dreamboard-ul mă inspiră, de acolo îmi iau elementele de care am nevoie pentru a-mi reactiva motivaţia. 

c. Am cumpărat echipamentul de sport, mi-am cumpărat abonamentul la sală ( pe un an), casolete, geantă frigorifică pentru a-mi căra mâncarea peste tot, fără a fi tentată să improvizez şi mi-am descărcat pe telefon diverse aplicaţii care să îmi fie alături şi să mă ancoreze şi mai mult în tot ce ţine de sport.

Pentru cineva care se duce regulat la sală, pare simplu, şi chiar se minunează peste măsură când vede cât de multe lucruri trebuie să fac pentru a mă convinge pe mine însămi să mă duc să fac ceva sănătos pentru mine, în cazul de faţă, sport. Am nenumărate discuţii cu multe persoane care îmi explică, exasperate, că trebuie să fac ceva sănătos pentru trupul meu, că trupul meu este un templu, că trebuie să îi arăt respect şi bla, bla…

Ce pare că nu înţeleg aceste persoane este că, unii dintre noi, aleg să dezvolte alte zone ale trupului sau alte zone ale vieţii. Personal, prefer să stau să citesc, ceea ce şi fac, decât să mă duc la sala. Prefer să scriu poezii, ceea ce şi fac, decât să mă duc la sala de sport. Din p.m.d.v, alte lucruri sunt mai importante decât sportul, iar asta nu înseamnă că este mai bine sau mai rău. Înseamnă, doar, că asta este adevărul meu, iar adevărul fiecăruia dintre noi este ceea ce contează pentru sine. Adevărul tău, este doar al tău, iar eu am respect pentru el, nu pentru că-l înţeleg, ci pentru că este al tău, şi pentru ca el să existe, o viaţă de om a trebuit să se întâmple. Să mă contrazic cu tine pe adevărul tău, ar fi stupid.

Mi-a spus cineva: “ înseamnă că nu îţi doreşti cu adevărat să ai trupul pe care ţi-l doreşti”, i-am răspus că aşa este… NU îmi doresc cu orice preţ acel trup. Este un ideal spre care mă îndrept în ritmul meu. Dacă asta înseamnă că nu mi-l doresc cu adevărat, e în regulă, asta demonstrează, încă o dată, că avem definiţii diferite pentru ce înseamnă a-ţi dori ceva cu adevărat…

Remobilarea:

Am cerut pe fbk prietenia de la cât mai mulţi oameni care trag de fiare. Ei, pentru mine, reprezintă un ideal. Ei aduc în viaţa mea sfaturi, stil de viaţă, poze cu mâncăruri sănătoase, citate despre sport şi tonusul din fiecare postare a lor. Mă inspiră !

Mi-am scos de la naftalină cărţile cumpărate de-a lungul anilor despre sport. Mi-au folosit enorm de la 20 la 30 de ani, a venit timpul să fie din nou activate. Pe lângă acele cărţi, am adăugat şi revistele de specialitate care apar lunar.

Nici o carte sau revistă nu îmi dă tot ce am nevoie. De la fiecare iau ceva anume.

Aşadar, mă duc la sala în fiecare săptămână. Musai, săptămânal, trebuie să întru în sală.

Mi-a fost uşor să aleg ce să fac ca şi activitate sportivă. Detest orice este cardio, iubesc să ridic greutăţi. Pentru că mă cunosc şi mă respect, nu am să mă înscriu la maratonul X care, întradevăr mi-ar folosi să slăbesc şi să mă tonific. Nu o fac pentru că nu îmi place să alerg. Dacă nu îmi place, de ce să mă chinui, doar pentru că aşa ajung mai repede la rezultat. Exclus, aşa ceva ! am să ajung la rezultat în armonie cu mine. Când trag de fiare, nu e uşor; transpir, gâfâi şi depun efort, mai ales când lucrez picioare şi fesieri, însă acel “disconfort”, nu îl percep ca disconfort, iar asta este cel mai bun indicator că am ales ce mi se potriveşte, iar prin asta, îmi cresc şansele reuşitei.

Ritualuri 

Ritualurile sunt ca șinele de tren; o dată instalate, te laşi condus(ă) de ele în destinaţii fixe şi precise. Ritualurile au fost cele care au transformat oameni cu rezultate obişnuite, în campioni mondiali sau scriitori de mare succes. Ora de trezire, de culcare, ieşitul în oraş, numărul de ore zilnice investite în studiu… toate aceste ritualuri stau la baza a tot ceea ce vrei să construieşti, şi tot în funcţie de ele, nivelul la care vrei să construieşti.

Noile mele ritualuri: După trezire, în loc să mă aşez la birou, acum îmi fac un shake şi am plecat la sala ( înainte, totuşi, trimit câteva mail-uri, hrănesc copilul, pisicile şi căţelul, las copilul la soacră, iar dacă soacra nu este acasă, îl iau cu mine la sala).

Acum transform o camera din casă, într-o zona de sport. Am mai avut tentative, dar erau proporţionale cu entuziasmul meu, adică, undeva sub un pat, erau nişte gantere… Entuziasmul şi interesul au crescut, iar pentru a păstra proporţia, am nevoie de o camera în sine. Am cumpărat o maşină de vâslit, pentru că deşi nu-mi plac activităţile cardio, fără ele nu pot să activez topirea grăsimilor, aşadar, am investit în singura activitate cardio pe care o agreez. Mai îmi sugera cineva să dansez… minuat, însă dacă mă apuc să dansez și să dau drumul la muzică… la cât chef am să fac sport, de acolo mai e un pas până la un martini şi un film pe canapea. Nu îmi permit prea multe răsfăţuri în singura oră de sport pe zi. Deci, disciplină !

Sper că această camera să-mi folosească în zilele în care munca biroului sau alte activităţi ale vieţii, nu îmi vor permit să mă duc la sala. Sper să întru în această camera şi să fac.. sport !

Cam asta înseamnă să îţi remobilezi viaţa, în urma unor decizii clare, a unui plan clar.

Nu te poţi aştepta să ai altfel de rezultate, rezultate sustinute,  dacă nu te înconjori cu acele elemenete pe care ţi le doreşti în viaţă sau daca nu faci niște schimbari radicale si vizibile.

De aceea cred în DreamBoard, pentru că Dreamboardul adună la un loc toate acele elemente de care tu decizi că ai nevoie pentru a-ţi îndeplini visul sau planul.

Remobilarea vieţii înseamnă că îţi dai, în prima faza la nivel simbolic, tot ce îţi doreşti şi tot ce ai nevoie pentru viaţa pe care ţi-o doreşti. Odată stabilit nivelul simbolic, urmează să aduci în plan real, unul câte unul, fiecare simbol în parte.

În cazul meu, uitându-mă la pozele de pe dreamboard cu atleţii în fitness pe care îi admir, la nivel simbolic le văd grupele de muşchi bine conturate, iar în plan fizic, îmi văd şi eu tricepsul şi bicepsul prinzând contur. Muşchi cu muşchi, masă cu masă, antrenament cu antrenament, îmi transform trupul în ceea ce îmi doresc. Doar de mine depinde.

Om bun, remobilează-ţi viaţa după bunul plac. Dacă nu o vei face tu, se va găsi altcineva să o facă, şi s-ar putea să nu îţi placă “mobila” aleasă.

Dacă îţi doreşti o casă nouă, iar pentru asta este nevoie de bani, înconjoară-te cu elemente care te ajută să câştigi mai bine: cursuri de specializare, oameni care fac acelaşi lucru, site-uri, fbk-uri care vorbesc despre asta, etc.

Dacă îţi doreşti linişte emoţională, pace şi echilibru, la fel: inconjoară-te de cărţi care vorbesc despre asta, imagini, sunete, culori, oameni care cred în acelaşi lucru.

Fiecare etapă a vieţii mele a mers spre mai bine. Dacă prima parte a vieţii mi-a fost definită de sărăcie, frică şi foame, din momentul în care mi-am luat buletinul, în mod sistematic, am crescut calitatea vieţii. A construi viaţa pe care ţi-o doreşti este , realmente, ca jocul unui copil de lego. Tu scoţi şi tu pui în viaţa ta, tot ce îţi doreşti pentru că ea să capete forma pe care tu o vrei.

Asta este structura de bază !
Scanarea, editarea, decizia si remobilarea. Pe ea poti așeza orice vis, orice plan, orice dorintă. De acum încolo, voi scrie în detaliu despre fiecare element din bază, pentru o întelegere mai profundă și pentru o mai ușoară aplicabilitate.

Aştept comentariile sau nelamurilele tale în secţiunea de comment sau pe adresa de mail:

office@nadinevoindrouh.com

Nu uita !

Să fii blând(ă) cu tine ! Să ai respect şi compasiune pentru forma pe care viaţa ta o are. Să nu te blamezi, să nu te cerţi. Gandeste-ti viata, gandeste-ti noua viată pe care o dorești, abţinându-te de la orice comentarii negative la adresa ta sau a vieţii tale. Viaţa ta, ca şi tine, este un produs al multor lucruri şi situaţii. Nu suntem în măsură să ne judecăm viaţa sau să o luăm la bani mărunţi. Viaţa unui om, ca şi el însuşi, de altfel, este de o complexitatea de neînţeles pentru minţile noastre. Aşadar, ai iubire, respect şi compasiune pentru tot ce va trebui sa scoti din viata ta.

Cu înțelepciune, intelegem că tot ceea ce vrem să schimbăm este în puterea noastră și  pentru toate schimbările este nevoie de timp. Ai început deja să faci schimbările, ești pe drumul cel bun.

Vei reuşi !

Indiferent de ceea ce vrei să schimbi în viaţa ta, vei reuşi.
Tot ce ai de făcut este să îţi faci temele.
Acționează ! Care sunt noul ” mobilier” pe care îl dorești in viața ta ? Care sunt acele elemente care vrei să îți populeze ziua, mintea, casa ?
Reflectează cu înțelepciune
Săptămâna viitoare vom megre mai departe !

Sunt alături de tine !
Scrie-mi şi rezolvăm, împreună, ce pare de nerezolvat.

office@nadinevoindrouh.com

Te îmbrăţişez cu drag !

Să fii bine, să fim bine !

Nadine

Dacă ti-a placut, dă mai departe.
Multumesc !

Aboneză-te la “The Good Life”

Super Erou

IMG_4617

Partea I

Vrei, nu vrei, asta eşti, asta ai putea fi pentru copilul tău : Un super erou !

Fie ai doar o leţcaie în buzunar, fie locuieşti într-o casă în Primăverii, pentru puiul tău, tu eşti soluţia pentru tot ce nu înţelege, pentru tot ce nu poate.

Aşa vede el lucrurile în primii ani de viaţă. Ani care îl vor seta mental / comportamental / emoţional pentru tot restul vieţii. Ani care sunt baza a tot ceea ce el va deveni ca adult.

Din punctul de vedere al copilului tău, TU POŢITU ŞTII ! TU REZOLVI ! TU EŞTI FĂRĂ FRICĂ, TU EŞTI UNIC ! Greu de crezut, uneori, dar în ochii lui, nu există altul mai bun ca tine.

Cât de inteligenţă este natură distorsioneze puţin realitatea puiului, pentru ca el poată trăi într-un cocon de siguranţă, iubire şi acceptare totală. Genial !!

Pentru ca puii noştrii crească puternici, siguri pe ei, viabili pentru viaţă, viabili social, ei au nevoie simtă acest cocon, iar asta este de nenegociat pentru buna lui dezvoltare.

Dragă părinte, gândeştete de două ori inainte de a spune copilului tău nu poţi, nu ştii, ţi-e frică

Gândeştete  la ce efecte ar putea avea asupra copilului tău lacrimile tale de neputinţă, văicărelile şi copleşirile tale…  Asta îmi aminteşte de vorbele lui Zorba a lui Kazantzakis :  “Nu mi-e ruşine plâng, nu, dar numai în faţa bărbaţilor. Noi, bărbaţii, formăm un fel de gaşcă, nu-i aşa? Nu-i ruşine. Dar de faţă cu muierile trebuie te arăţi totdeauna viteaz. Altfel, dacă ne apucăm şi noi miorlăim, ce-o se aleagă de nefericitele astea? Are vie sfârşitul lumii.”

Înlocuind muierile, cu copiii, binenînțeles.

Când părintele nu ştie, este confuz, rătăcit, nesigur pe el, cumva îl împinge pe copil şi găsească culcuş, protecţie, în altă parte, iar pericolul în asta, pe lângă multe altele, este se schimbă zona de influenţă asupra copilului … Noi trebuie avem cea mai mare influenţă în viaţă copilului nostru, nu altcineva. Pentru asta, nu putem preda frâiele

Te întreabă ceva şi nu ştii răspunzi ? E în regulă, spune-i vei afla, pentru tu poţi afli. N-ai aflat, e in regula, pentru ca ai incercat ! 

Când trebuie rezolvi ceva pentru el, deşi nu prea pare ai cum, te peste cap, ţi vadă strădania. Mai puţin contează dacă vei rezolva sau nu, dar efortul, încercarea …  asta face un super erou.

Ce model bun de viață pentru copil, să vadă că facem totul pentru a reuși, dar că nu întotdeauna ne iese si că asta este în regulă. Am incercat !

În fiecare zi suntem nevoiţi devenim tot soiul de personaje pentru a ne mulțumii şefii, partenerii de viaţă, familia, şi tot aşa. Toţi o facem. Însă acest personaj de super erou este o unealtă pe care atât noi, părinţii, cât şi copilul, o folosim diferit. Noi conştient, ei inconştient. Alege sa fii un super erou pentru copilul tău. În fiecare zi !

Frica ta este un preț mic de plătit, în comparație cu caștigul pe care îl are dezvoltarea copilului tău.

Copilul are nevoie ştie cineva îi are spatele, indiferent de situaţie. Asta nu înseamnă te duci şi te iei la harța cu alţi părinţi sau şi mai rău, cu alţi copii, tu, ditai adultul. Mai există o cale, iar acea cale este diferită de la un părinte la altul; dacă nu o ai, pune pe lista o găseşti.

Copilul are nevoie ştie are spatele acoperit la năzdrăvănii, încurcături, şi mai ce adună puiul de om de prin lumea lui mică, are nevoie ştie noi suntem acolo, linia întâi; Fara jenă, fară frică, fara idei preconcepute. Acolo, langă el !

De final

Copilul nu trebuie cunoască problemele părinţilor; sunt copleşitoare pentru un pui de om, mai ales , de cele mai multe ori,  i se par imposibil de rezolvat, iar asta îi  o nelinişte nesănătoasă.

Omul mare poate coase ce viaţa descoase, puiul, nu.

fii bine, fim bine !

Nadine

Multă rugăciune !

IMG_4823

Azi ne rugam !

Roaga-te, mediteaza, incanteaza, contempleaza, fa oricare ar fi acel lucru pe care tu il faci, dar care te duce cu gandul la iubire, unitate, compasiune si intelepciune.

Ne rugam pentru parinti, copii, pentru toti cei care simt durere si pentru cei care nu mai sunt…

Azi ne rugam si poate cand stam, acolo, in genuchi, realizam/ constientizam ca de fiecare data cand spunem unui om ca este prost, ca nu este in stare de nimic, ca este gras, urat, tigan, homosexual, acel om se indeparteaza. Se indeparteaza pentru ca simte ura, se simte ne iubit, neacceptat, nedorit. Voi continua firul logic: Mare parte dintre oamenii marginalizati se inraiesc, rar evouleaza, rar depun efort pentru a fi parte din solutie… Ceea ce ii indeparteaza si ii inraieste este teroarea… teroarea si presiunea la care noi ii supunem pentru a fi altfel decat ei sunt, teroare si presiune la care noi ii supunem prin glumele noastre proaste si rautcioase, prin comportamentul nostru plin de superioritate si prin ignoranta noastra.

Si noi suntem teroristi ! Nu ca aia, dar tot teroristi, iar teroarea este teroare, indiferent de forma pe care o ia. Cand unui om ii este frica de ce-i vom spune sau de ce-i vom face, pentru simplul fapt ca nu sunten de acord cu felul in care isi traieste viata, aia se numeste terorism !

Cunosc copii care fug de acasa, decat sa le vada parintii carnetul de note – teroare

Cunosc mame care si-au luat zilele extenuate de batai si umilinte – teroare

Noi suntem solutia ! Nu copiii nostri, noi, adulti acestui moment. Noi ne putem transforma din observatori, in solutie ! Noi observam, comentam, dar nu actionam.

O “prietena” mi-a spus: “Sa nu te mai ingrasi, nu-ti sta bine”… O rautate gratuita, negandita, care nu-mi foloseste la nimic si nici relatiei noastre, ba dimpotriva.

Cunosc parinti care spun copiilor lor: ” Daca ramai corigent, nu mai esti copilul meu”…

Sunt oameni care spun: “N-am nici o treaba cu nimeni, in schimb, nu-i inghit pe tigani… “

sau “Sunt tolerant, fiecare are dreptul sa fie si sa faca ce vrea, in schimb sa nu vad doi barbati ca se pupa langa mine, ca nu stiu ce fac…”

Preferata mea este ” Nadine, ai o culoare a pielii asa frumoasa,  nu ca aia negrii- negrii, parca sunt gorile, dar tu esti frumoasa cu culoarea asta…”

Sper sa nu te regasesti in nici una dintre variante, pentru ca, de fapt, orice forma de a discrimina, indiferent de criteriile de a divide, de a separa oamenii, duc la teroare, la razboi, la moarte.

Unul dintre cele mai puternice simboluri ale discriminarii este adolescentul introvertit care vine cu mitraliera la scoala si impusca tot ce prinde. Mai țineți minte ? curtemurator …

Te intrebi, poate, care este legatura intre atacul de la Manchester si tot ce am spus eu pana acum… legatura este ura !… samanta de ura care ia forme nebanuite. Orice om marginalizat, va face grup cu altii marginalizati, iar in grup, vor intoarce ura catre cei care i-au izgonit. Nimeni nu poate trai cu gandul ca asa cum este el natural, nu este bun de a fi prietenul cuiva, iubit de cineva, parintele cuiva, colegul cuiva. Nimeni nu accepta cu smerenie ca unii au decis ca el nu merita ce toti ceilalti au. Este utopie sa credem ca aratand cu degetul spre cineva spunand: ” Tu, dispari, nu te vrem”, va pleca cu coada intre picioare, cerandu-si scuze ca ne-a jignit cu existenta sa…

Azi ne rugam, maine luam o decizie !

Decizia de a avea responsabilitatea lucrurilor pe care le scoatem pe gura ! ne gandim de doua ori daca chiar vrem sa radem de un alt om sau de actiunile sale.

Decizia de a nu mai permite ha ha-ieli in gasca noastra, in casa noastra, in lumea noastra. Zero toleranta la bancuri cu femei violate si batute,  tigani si toate acele bancuri care ne dau discomfort, senzatie pe care nu stim sa o interpretam. E disconfort si vine din faptul ca participam la a perpetua un lucru rau si nu unul bun. Atat de simplu.

Decizia de a voluntaria, de a dona, de a scana comunitatea in care ne traim viata si a identifica, copiii care nu se afla in sistemul educational sau ai caror parinti, se chinuie sa-i pastreze in scoala. In general, nevoile sunt de rechizite, incaltamine… minore in comparatie cu ce inseamna, de fapt, inca un om needucat umbland pe strazi.

Decizia de a ne creste copiii toleranti fata de tot ce este diferit de ei si de obiceiurile cu care au fost obisnuiti in familiile / comunitatile lor.

Decizia de a ne hotara daca suntem parte din solutie sau parte din problema. A iubi si a accepta, neconditionat fiintele acestei planete, inseamna a fi parte din solutie. Cand alegem pe cine iubim – inseamna a fi parte din problema.

Sunt optimista ! Cu cat semenii mei sunt mai haituiti, cu atat ii iubesc mai mult si vreau sa fim bine. Vrerea se manifesta prin a respecta deciziile pe care le-am mentionat mai sus. In fiecare zi aleg sa fiu parte din solutie. In fiecare zi !

Sa fii bine, om bun, sa fim bine !

 

Atelier DREAMBOARD

IMG_4381

Nu sunt vremuri de trăit întâmplător. Avem nevoie de planificare, avem nevoie să ştim exact ce vrem. Totul se întâmplă cu o viteză uluitoare; acum e luni, acum e duminică… între timp, ne intâmplăm noi cu visurile noastre, cu idealurile noastre. Este important să te aşezi la masă, cu pix / foaie şi să faci o schiţa a ce vrei cu tine, ce vrei pentru tine şi de la tine. Vrei carieră, vrei să înveţi o limbă străină, vrei economii, copii, prosperitate ? Toate pot fi ale tale dacă le planifici, dacă le dezvolţi o strategie.

Eu te invit la atelierul meu pentru a-ţi construi un plan de viaţă în imagini. Un DREAMBOARD.

Un dreamboard este important pentru că:

Viaţa ta merită un plan !

Viaţa familiei tale merită un plan !

Viaţa copiilor tăi merită un plan !

Cine face aceste planuri ? În responsabilitatea cui se află cursul vieţii tale ?

Construieşte o structura vieţii tale care să susţină visurile şi idealurile tale.

Vino la atelier şi vreme de 5 ore vom afla ce-ţi doreşti cu adevărat pentru tine.

Vino pentru a-ţi găsi drumul către viaţa pe care tu ştii că meriţi să o ai.

După înscriere, vei primi un mail cu toate detaliile legate de atelierul DREAMBOARD

Inscrieri:

office@nadinevoindrouh.com

Tel: 0787 644 736

RECENZII PARTICIPANȚI

IMG_4101IMG_4100IMG_4099IMG_4098IMG_4096IMG_4095IMG_4094IMG_4093IMG_4092IMG_4091IMG_4090IMG_4089IMG_4088IMG_4087IMG_4086IMG_4085

 

Prosperitatea financiară

 

IMG_4116.JPG

Prosperitatea financiară ar trebui să fie în planul de viaţă al fiecăruia dintre noi; la fel cum sunt şi sănătatea, educaţia, explorarea sinelul sau călătoriile. Întrebam în postarea de ieri dacă te-ai dus cu bucurie la lucru. Întrebam pentru că este relevant. Şansele de a prospera într-un loc pe care îl deteşti sau nu ai confort, se reduc. A evalua realitatea în care ne aflăm este un pas important în a ne asuma responsabiltatea pentru viaţa nostră. Dacă, însă, nu ştii care îţi este realitatea, nu poţi dezvolta un plan şi o strategie pentru a începe construcţia la viaţa pe care ţi-o doreşti. Cumva, trăim într-o societate în care dacă îţi doreşti bani sau avere este ceva ruşinos. Este rusinos să furi, să vrei să faci banii şi averea într-un mod fraudulos. Dar a face economii, a împrumuta pentru a investi într-o mică afacere de familie sau a avea un al-doi-lea serviciu, cu scopul de a avea bani… nu este ruşinos, este necesar şi de bun simț. Dacă sănătatea îţi permite, şi la 80 de ani poţi produce banii. Pe vremea lui Ceauşescu, doar dacă nu voiai nu aveai o casă în proprietate. Casă ce se moștenea de unul din copii sau se vindea şi copiii aveau un start în viaţă mai facil. Cine nu vrea asta pentru copilul său, dar s-au dus vremurile, așadar, să păstrăm proporţiile… Nu lăsa averi copilului, dar fă-o pentru tine, pentru bătrâneţile tale. Gândeşte-te serios la a învăţa despre bani. Nu-i trata întâmplător. Învaţă cum vin, de unde vin şi ce trebuie făcut să se înmulţească. Am 40 de ani şi am crezut că ştiu tot ce este nevoie despre bani. M-am înşelat. Anul acesta, pentru prima oară în viaţă mea, am luat decizia de a învăţa despre bani. Am rămas cu gură căscată. Nu ştiam decât să-i câştig şi să-i cheltui, fiind convinsă că nu am suficienţi pentru a investi… Păi, nu e chiar aşa…

Oamenii care au bani făcuţi cinstit, nu îi au întâmplător. Ei ştiu ceva ce cei mai mulţi dintre noi nu ştiu. Prosperitatea nu se obţine din greșala. Nu e loterie. Prosperitatea are nevoie de un plan şi de studiu. Pune, te rog, în planul tău de viaţă, şi prosperitatea financiară.

Un țel, un plan și o strategie

IMG_4083

Începe săptămâna cu un plan şi o mică strategie care să te ducă la îndeplinirea unor ţeluri, dar nu-ţi vinde sufletul pentru îndeplinirea lor. Nu-ţi risca nici sănătatea, nici familia. Prea multe divorţuri şi copii singuri din cauza lipsei de echilibru între profesional şi personal al adulţilor. Prioritatea nr 1 eşti tu şi familia ta; după: bani, carieră, poziţie socială, etc…
Nu pierde ani la rând, ore din timpul pe care l-ai putea petrece cu copilul, cu soţul, cu tine, pentru a muncii să poţi plăti ratele la maşina de spălat, aerul condiţionat sau vilă… Nu te resemna. Recalculează, reevaluează, prioritizează cu înţelepciune.
Când la sfârşitul săptămânii tragi linie şi vezi că nu ţi-a ieşit tot de pe listă, aşteaptă cu recunoştinţă cealaltă săptămâna. Nu te omorâ la muncă, pentru că nu vei ajunge niciodată să împărățeşti lumea, să ai statuie sau să ți se graveze numele în stele, în schimb, cu rezonabilite, echilibru, armonie, speranţa şi credinţă, ajungi să împărățeşti lumea ta, adică, cea mai importantă dintre lumi.

Averea noastră

IMG_4062

La sfârşit de săptămână reflectăm, investim în solitudine şi în introspecţie. Căutăm… trebuie să fie acolo, înăuntru fiecăruia dintre noi, ceva care să ne demonstreze divinitatea… trebuie ! O simţire, o trăire, o intenţie… sigur este, dar trebuie săpat în ani de neomenie, obrăznicie, tupeu… Azi ne cerem iertare, şi ne iertăm. Şi azi şi mâine. Ne iertăm că n-am ştiut să facem mai bine, dacă am fi ştiut, am fi făcut. Îi iertăm şi pe ceilalţi, toţi ceilalţi care respiră şi nu mai respiră, că şi ei dacă ar fi ştiut mai bine, ar fi făcut. Doar azi şi mâine, luni vom mergem la lucru. Ne vom ducem şi ne vom întoarce cuminţi şi cumsecade, însă până atunci, avem sâmbătă şi duminică să ne amintescă de omul din noi, că doar nu suntem roboţi… Noi simţim, noi trăim, noi iertăm, noi iubim.