Recapitulare
Săptămâna 1
Scanează-ţi viaţă
Săptămâna 2
Editează-ţi viaţă
Săptămnă 3
Decizii
Săptămâna 4
Re-mobilează-ţi noua viaţă
Deciziile luate săptămâna trecută ţi-au mutat ,categoric, viaţa într-o altă direcţie. Cel puţin la nivel de intenție. Deciziile te-au făcut să renunţi la ceva, pentru a adăuga altceva.
Locul a rămas liber şi aşteaptă să fie populat cu elemenete din noua ta viaţă, viaţa pe care ţi-o doreşti.
Voi da un exemplu din viaţa mea, pe care să îl folosim ca material de lucru.
Eu vreau să îmi schimb forma corpului şi obiceiurile alimentare.
Modul în care mă folosesc de mâncare pentru a-mi procura confort imediat are consecinţe care nu se potrivesc standardului meu de viaţă.
Asadar, mi-am scanat viaţa ( asa cum ați facut si voi in urma cu 4 saptamâni) şi am văzut că există mult zahăr în ea şi deloc sport.
Am editat-o şi am scos zahărul, mâncărurile pe care le ştiam a nu fi sănătoase şi am mai scos şi ritualurile zilnice care încurajau sedentarismul.
Am luat decizia ca ele să nu mai existe în viaţa mea. Asta este foarte important, de fapt, să iei decizia, pentru că mulţi dintre noi realizează lucrurile negative care ne populează viaţa, dar nu facem nimic. Le sesizăm, ne uităm la ele, ne văităm pe marginea lor, mai facem două glume proaste şi mergem mai departe, lăsând “elefantul roz în mijlocul sufrageriei”.
Decizia de a schimba este cea care schimbă, împreună cu acţiunea… nu faptul că le conştientizăm, indiferent de cât de nocive ar fi acele lucruri.
Aşadar, am luat decizia de a schimba (nu voi insista, pentru că am vorbit săptămâna trecută despre importanța deciziilor)
Remobilează-ţi viaţa !
Ce mi-a plăcut cel mai mult la această etapă, a fost faptul că am putut să îmi remobilez viaţa, dar de această dată, cu ce vreau eu. Toate acele ore din zi, acele zone din minte, care mă făceau să trăiesc o viaţă care nu era la nivelul la care eu vreau să îmi trăiesc viaţa, au fost editate, șterse şi înlocuite cu comportamente şi gânduri sănătoase. De ce am subliniat “ cu ce vreau eu”, pentru că mâncatul fără foame este subordonarea conştiinţei, subconştientului, iar eu vreau să acţionez conştient, în armonie cu nevoile mele de aici şi de acum, nu cu nevoile mele de atunci şi acolo. Adică nu cu nevoile pe care le-am avut odinioară, care mi-au provocat tot soiul de emoţii negative care, 10, 20 de ani mai târziu, mă fac să mănânc fără discernământ.
Înţeleg că înăuntrul meu există lucruri nevindecate, aşa cum fiecare dintre noi are, însă ştiu că am abilitatea de a-mi construi prezentul, indiferent de trecut. Şi când spun abilitate, mă refer la toate descoperirile ştiinţifice care atestă abilitatea creierului uman de a crea noi emoţii, noi gânduri, noi trăiri, noi comportamente, toate pozitive, în ciuda celor negative. Dacă poate creierul nostru asta, atunci eu voi profită din plin.
Aşadar, am început remobilarea vieţii, cu toate elementele care mă inspiră, mă motivează, mă disciplinează, mă informează, pentru a avea acel stil de viaţă sănătos, pe zonele pe care le-am semnalat ca fiind defectuoase.
De notat !
Orice decizie are nevoie de acţiune. Decizia, priveşte-o că pe o sămânţă pe care o plantezi, iar acţiunea este soarele şi apa.
Deciziile mele:
1. Documentarea pentru fiecare decizie în parte
2. Nu mai mănânc zahăr
3. Mănânc curat şi cât am nevoie
4. Sport de 4/5 ori pe săptămâna.
5. Schimbarea ritualurilor defectuoase
6. Sa renunț la fumat ( Nu mai fumez de aproape doua luni, dar voi reveni cu o postare separată pe acest subiect)
Acţiunea
Documentarea
Nu imi pot propune să renunţ la zahăr, dacă nu ştiu cu cine duc bătălia, dacă nu ştiu cine este zahărul. Când am aflat că zahărul este un drog, atunci nu l-am mai tratat ca pe un mic obstacol de care scap într-o zi, două. M-am pregătit pentru sevraj, m-am pregătit pentru stări de nervozitate, mi-am anunţat prietenii şi familia că am renunţat la zahăr, asta pentru că studiile mi-au arătat că aş putea avea reacţii neobişnuite, şi aşa a fost. Reacţiile mele neobişnuite nu au fost agresivitatea, ci doar o stare generală, proastă. Nu am avut chef de mare, de munte, de ieşit, etc. Dar a fost în regulă, pentru că ştiam că face parte din “program” şi nu durează o veşnicie. Documentarea este imperios necesară. Detest să acționez după ureche, când zeci de ani au fost investiţi în cercetare, tocmai pentru ca nouă să ne fie mai uşor să alegem ce ni se potriveşte cel mai bine. Aşadar, documentează-te, indiferent de domeniul în care vrei să faci schimbarea. Nu pleca la drum neinformat(ă).
1. Renunţ la zahăr
a. Pentru momente de criză, mi-am cumpărat dulciuri fără zahăr. Este o cârjă de care mă voi folosi cât va fi nevoie pentru a putea linişti sevrajul instalat în urma renunţării bruşte la drogul numit zahăr.
b. Mi-am făcut un Dreamboard pe care am pus diverse alternative sănătoase
c. Nu am mai mâncat dulciuri ( atât de multe… în prima fază)
Daca te regăsești, iți recomand un material, dacă nu, mergi mai departe.
2. Să mănânc curat şi cât am nevoie
Am renunţat la pâine, la grăsimi, cu excepţia a două/ trei linguriţe de ulei de măsline, avocado, semnite şi alte forme de uleiuri sănătoase, toate în cantităţi limitate. Mănânc totul cu legume, iar fructele le ţin în prima parte a zilei,în cantităţi limitate şi ele.
Remobilarea: Altfel de cumpărături, alt meniu, altă veselă
…şi cât am nevoie
Cel mai important, poate, mi se pare cantitatea pe care o manânc, indiferent de ce aş mânca. Ştiut fiind faptul că, oricât de sănătoasă ar fi mâncarea, dacă o mănânci în cantităţi mari, depăşeşti caloric necesarul zilnic şi eşti din lac în puţ.
De aceea am început să mănânc din recipiente de plastic în care se serveşte mâncarea în avion( da, le-am luat cu mine din fiecare avion cu care am călătorit în ultima vreme, şi mi-am pus şi prietenii să îmi aducă din avioanele lor… jenant, dar funcţionează)
Vreau, nu vreau, mâncarea este mai puţină, şi “culmea”, chiar mă satur cu mai puţin… oamenii de ştiinţă au avut iar dreptate…
Nu am apelat la un nutriţionist pentru că nu mai pot mental. Am 40 de ani şi ţin cure de slăbire de la 20. Am ţinut cure inventate de mine, din cărţi sau din auzite… După 20 de ani de chinuit corpul şi metabolismul, au/am cedat. Orice formă de restricţie îmi crează frustrare fără margini şi acţionez invers decât îmi propun; mănânc fără măsură.
Singurul avantaj cu care am rămas după toţi anii de nutriţionişti şi cure de slăbire este că , de fapt, ştiu ce trebuie să mănânc, cât şi cum. Nu mă pot preface că nu ştiu. Informaţia există, trebuie doar să acţionez asupra ei. De cărţile din imagine, nu mai am nevoie, folosesc bunul simț. Toate dietele din aceste carți, cu mintea de acum, îmi inspiră surse de tortură. Nu, multumesc !
Asta este ceea ce funcţionează pentru mine. Fiecare dintre noi ar trebui să aibe obligaţia de a-şi dezvolta un manual de funcţionare personal. Numai tu ştii ce ţi se potriveşte şi cu ce eşti confortabil(ă), aşadar, documentează-te şi dezvoltă-ţi propria strategie.
3. Să fac sport de 4, 5 ori pe săptămână
Nu am ajuns niciodată la sala de sport, mai des de 3 ori pe săptămâna deşi, de fiecare dată, mi-am dorit cu ardoare să ajung de luni până vineri. Pentru mine, sportul nu este pe primul loc în ordinea priorităţilor zilnice, iar asta se vede…
În mod intenţionat nu pun sportul pe primul loc, deoarece, felul în care mi-am organizat viaţa personală şi cea profesională nu permit mai mult, momentan.
Acţiunea
Documentarea
a. Ce însemna ridicatul greutăților, ce suplimente am nevoie, ce mănânc înainte și după antrenament, etc.
b. Dreamboard cu sport şi mâncare sănătoasă
Dreamboard-ul mă inspiră, de acolo îmi iau elementele de care am nevoie pentru a-mi reactiva motivaţia.
c. Am cumpărat echipamentul de sport, mi-am cumpărat abonamentul la sală ( pe un an), casolete, geantă frigorifică pentru a-mi căra mâncarea peste tot, fără a fi tentată să improvizez şi mi-am descărcat pe telefon diverse aplicaţii care să îmi fie alături şi să mă ancoreze şi mai mult în tot ce ţine de sport.
Pentru cineva care se duce regulat la sală, pare simplu, şi chiar se minunează peste măsură când vede cât de multe lucruri trebuie să fac pentru a mă convinge pe mine însămi să mă duc să fac ceva sănătos pentru mine, în cazul de faţă, sport. Am nenumărate discuţii cu multe persoane care îmi explică, exasperate, că trebuie să fac ceva sănătos pentru trupul meu, că trupul meu este un templu, că trebuie să îi arăt respect şi bla, bla…
Ce pare că nu înţeleg aceste persoane este că, unii dintre noi, aleg să dezvolte alte zone ale trupului sau alte zone ale vieţii. Personal, prefer să stau să citesc, ceea ce şi fac, decât să mă duc la sala. Prefer să scriu poezii, ceea ce şi fac, decât să mă duc la sala de sport. Din p.m.d.v, alte lucruri sunt mai importante decât sportul, iar asta nu înseamnă că este mai bine sau mai rău. Înseamnă, doar, că asta este adevărul meu, iar adevărul fiecăruia dintre noi este ceea ce contează pentru sine. Adevărul tău, este doar al tău, iar eu am respect pentru el, nu pentru că-l înţeleg, ci pentru că este al tău, şi pentru ca el să existe, o viaţă de om a trebuit să se întâmple. Să mă contrazic cu tine pe adevărul tău, ar fi stupid.
Mi-a spus cineva: “ înseamnă că nu îţi doreşti cu adevărat să ai trupul pe care ţi-l doreşti”, i-am răspus că aşa este… NU îmi doresc cu orice preţ acel trup. Este un ideal spre care mă îndrept în ritmul meu. Dacă asta înseamnă că nu mi-l doresc cu adevărat, e în regulă, asta demonstrează, încă o dată, că avem definiţii diferite pentru ce înseamnă a-ţi dori ceva cu adevărat…
Remobilarea:
Am cerut pe fbk prietenia de la cât mai mulţi oameni care trag de fiare. Ei, pentru mine, reprezintă un ideal. Ei aduc în viaţa mea sfaturi, stil de viaţă, poze cu mâncăruri sănătoase, citate despre sport şi tonusul din fiecare postare a lor. Mă inspiră !
Mi-am scos de la naftalină cărţile cumpărate de-a lungul anilor despre sport. Mi-au folosit enorm de la 20 la 30 de ani, a venit timpul să fie din nou activate. Pe lângă acele cărţi, am adăugat şi revistele de specialitate care apar lunar.
Nici o carte sau revistă nu îmi dă tot ce am nevoie. De la fiecare iau ceva anume.
Aşadar, mă duc la sala în fiecare săptămână. Musai, săptămânal, trebuie să întru în sală.
Mi-a fost uşor să aleg ce să fac ca şi activitate sportivă. Detest orice este cardio, iubesc să ridic greutăţi. Pentru că mă cunosc şi mă respect, nu am să mă înscriu la maratonul X care, întradevăr mi-ar folosi să slăbesc şi să mă tonific. Nu o fac pentru că nu îmi place să alerg. Dacă nu îmi place, de ce să mă chinui, doar pentru că aşa ajung mai repede la rezultat. Exclus, aşa ceva ! am să ajung la rezultat în armonie cu mine. Când trag de fiare, nu e uşor; transpir, gâfâi şi depun efort, mai ales când lucrez picioare şi fesieri, însă acel “disconfort”, nu îl percep ca disconfort, iar asta este cel mai bun indicator că am ales ce mi se potriveşte, iar prin asta, îmi cresc şansele reuşitei.
Ritualuri
Ritualurile sunt ca șinele de tren; o dată instalate, te laşi condus(ă) de ele în destinaţii fixe şi precise. Ritualurile au fost cele care au transformat oameni cu rezultate obişnuite, în campioni mondiali sau scriitori de mare succes. Ora de trezire, de culcare, ieşitul în oraş, numărul de ore zilnice investite în studiu… toate aceste ritualuri stau la baza a tot ceea ce vrei să construieşti, şi tot în funcţie de ele, nivelul la care vrei să construieşti.
Noile mele ritualuri: După trezire, în loc să mă aşez la birou, acum îmi fac un shake şi am plecat la sala ( înainte, totuşi, trimit câteva mail-uri, hrănesc copilul, pisicile şi căţelul, las copilul la soacră, iar dacă soacra nu este acasă, îl iau cu mine la sala).
Acum transform o camera din casă, într-o zona de sport. Am mai avut tentative, dar erau proporţionale cu entuziasmul meu, adică, undeva sub un pat, erau nişte gantere… Entuziasmul şi interesul au crescut, iar pentru a păstra proporţia, am nevoie de o camera în sine. Am cumpărat o maşină de vâslit, pentru că deşi nu-mi plac activităţile cardio, fără ele nu pot să activez topirea grăsimilor, aşadar, am investit în singura activitate cardio pe care o agreez. Mai îmi sugera cineva să dansez… minuat, însă dacă mă apuc să dansez și să dau drumul la muzică… la cât chef am să fac sport, de acolo mai e un pas până la un martini şi un film pe canapea. Nu îmi permit prea multe răsfăţuri în singura oră de sport pe zi. Deci, disciplină !
Sper că această camera să-mi folosească în zilele în care munca biroului sau alte activităţi ale vieţii, nu îmi vor permit să mă duc la sala. Sper să întru în această camera şi să fac.. sport !
Cam asta înseamnă să îţi remobilezi viaţa, în urma unor decizii clare, a unui plan clar.
Nu te poţi aştepta să ai altfel de rezultate, rezultate sustinute, dacă nu te înconjori cu acele elemenete pe care ţi le doreşti în viaţă sau daca nu faci niște schimbari radicale si vizibile.
De aceea cred în DreamBoard, pentru că Dreamboardul adună la un loc toate acele elemente de care tu decizi că ai nevoie pentru a-ţi îndeplini visul sau planul.
Remobilarea vieţii înseamnă că îţi dai, în prima faza la nivel simbolic, tot ce îţi doreşti şi tot ce ai nevoie pentru viaţa pe care ţi-o doreşti. Odată stabilit nivelul simbolic, urmează să aduci în plan real, unul câte unul, fiecare simbol în parte.
În cazul meu, uitându-mă la pozele de pe dreamboard cu atleţii în fitness pe care îi admir, la nivel simbolic le văd grupele de muşchi bine conturate, iar în plan fizic, îmi văd şi eu tricepsul şi bicepsul prinzând contur. Muşchi cu muşchi, masă cu masă, antrenament cu antrenament, îmi transform trupul în ceea ce îmi doresc. Doar de mine depinde.
Om bun, remobilează-ţi viaţa după bunul plac. Dacă nu o vei face tu, se va găsi altcineva să o facă, şi s-ar putea să nu îţi placă “mobila” aleasă.
Dacă îţi doreşti o casă nouă, iar pentru asta este nevoie de bani, înconjoară-te cu elemente care te ajută să câştigi mai bine: cursuri de specializare, oameni care fac acelaşi lucru, site-uri, fbk-uri care vorbesc despre asta, etc.
Dacă îţi doreşti linişte emoţională, pace şi echilibru, la fel: inconjoară-te de cărţi care vorbesc despre asta, imagini, sunete, culori, oameni care cred în acelaşi lucru.
Fiecare etapă a vieţii mele a mers spre mai bine. Dacă prima parte a vieţii mi-a fost definită de sărăcie, frică şi foame, din momentul în care mi-am luat buletinul, în mod sistematic, am crescut calitatea vieţii. A construi viaţa pe care ţi-o doreşti este , realmente, ca jocul unui copil de lego. Tu scoţi şi tu pui în viaţa ta, tot ce îţi doreşti pentru că ea să capete forma pe care tu o vrei.
Asta este structura de bază !
Scanarea, editarea, decizia si remobilarea. Pe ea poti așeza orice vis, orice plan, orice dorintă. De acum încolo, voi scrie în detaliu despre fiecare element din bază, pentru o întelegere mai profundă și pentru o mai ușoară aplicabilitate.
Aştept comentariile sau nelamurilele tale în secţiunea de comment sau pe adresa de mail:
office@nadinevoindrouh.com
Nu uita !
Să fii blând(ă) cu tine ! Să ai respect şi compasiune pentru forma pe care viaţa ta o are. Să nu te blamezi, să nu te cerţi. Gandeste-ti viata, gandeste-ti noua viată pe care o dorești, abţinându-te de la orice comentarii negative la adresa ta sau a vieţii tale. Viaţa ta, ca şi tine, este un produs al multor lucruri şi situaţii. Nu suntem în măsură să ne judecăm viaţa sau să o luăm la bani mărunţi. Viaţa unui om, ca şi el însuşi, de altfel, este de o complexitatea de neînţeles pentru minţile noastre. Aşadar, ai iubire, respect şi compasiune pentru tot ce va trebui sa scoti din viata ta.
Cu înțelepciune, intelegem că tot ceea ce vrem să schimbăm este în puterea noastră și pentru toate schimbările este nevoie de timp. Ai început deja să faci schimbările, ești pe drumul cel bun.
Vei reuşi !
Indiferent de ceea ce vrei să schimbi în viaţa ta, vei reuşi.
Tot ce ai de făcut este să îţi faci temele.
Acționează ! Care sunt noul ” mobilier” pe care îl dorești in viața ta ? Care sunt acele elemente care vrei să îți populeze ziua, mintea, casa ?
Reflectează cu înțelepciune
Săptămâna viitoare vom megre mai departe !
Sunt alături de tine !
Scrie-mi şi rezolvăm, împreună, ce pare de nerezolvat.
office@nadinevoindrouh.com
Te îmbrăţişez cu drag !
Să fii bine, să fim bine !
Nadine
Dacă ti-a placut, dă mai departe.
Multumesc !
