Super Erou

IMG_4617

Partea I

Vrei, nu vrei, asta eşti, asta ai putea fi pentru copilul tău : Un super erou !

Fie ai doar o leţcaie în buzunar, fie locuieşti într-o casă în Primăverii, pentru puiul tău, tu eşti soluţia pentru tot ce nu înţelege, pentru tot ce nu poate.

Aşa vede el lucrurile în primii ani de viaţă. Ani care îl vor seta mental / comportamental / emoţional pentru tot restul vieţii. Ani care sunt baza a tot ceea ce el va deveni ca adult.

Din punctul de vedere al copilului tău, TU POŢITU ŞTII ! TU REZOLVI ! TU EŞTI FĂRĂ FRICĂ, TU EŞTI UNIC ! Greu de crezut, uneori, dar în ochii lui, nu există altul mai bun ca tine.

Cât de inteligenţă este natură distorsioneze puţin realitatea puiului, pentru ca el poată trăi într-un cocon de siguranţă, iubire şi acceptare totală. Genial !!

Pentru ca puii noştrii crească puternici, siguri pe ei, viabili pentru viaţă, viabili social, ei au nevoie simtă acest cocon, iar asta este de nenegociat pentru buna lui dezvoltare.

Dragă părinte, gândeştete de două ori inainte de a spune copilului tău nu poţi, nu ştii, ţi-e frică

Gândeştete  la ce efecte ar putea avea asupra copilului tău lacrimile tale de neputinţă, văicărelile şi copleşirile tale…  Asta îmi aminteşte de vorbele lui Zorba a lui Kazantzakis :  “Nu mi-e ruşine plâng, nu, dar numai în faţa bărbaţilor. Noi, bărbaţii, formăm un fel de gaşcă, nu-i aşa? Nu-i ruşine. Dar de faţă cu muierile trebuie te arăţi totdeauna viteaz. Altfel, dacă ne apucăm şi noi miorlăim, ce-o se aleagă de nefericitele astea? Are vie sfârşitul lumii.”

Înlocuind muierile, cu copiii, binenînțeles.

Când părintele nu ştie, este confuz, rătăcit, nesigur pe el, cumva îl împinge pe copil şi găsească culcuş, protecţie, în altă parte, iar pericolul în asta, pe lângă multe altele, este se schimbă zona de influenţă asupra copilului … Noi trebuie avem cea mai mare influenţă în viaţă copilului nostru, nu altcineva. Pentru asta, nu putem preda frâiele

Te întreabă ceva şi nu ştii răspunzi ? E în regulă, spune-i vei afla, pentru tu poţi afli. N-ai aflat, e in regula, pentru ca ai incercat ! 

Când trebuie rezolvi ceva pentru el, deşi nu prea pare ai cum, te peste cap, ţi vadă strădania. Mai puţin contează dacă vei rezolva sau nu, dar efortul, încercarea …  asta face un super erou.

Ce model bun de viață pentru copil, să vadă că facem totul pentru a reuși, dar că nu întotdeauna ne iese si că asta este în regulă. Am incercat !

În fiecare zi suntem nevoiţi devenim tot soiul de personaje pentru a ne mulțumii şefii, partenerii de viaţă, familia, şi tot aşa. Toţi o facem. Însă acest personaj de super erou este o unealtă pe care atât noi, părinţii, cât şi copilul, o folosim diferit. Noi conştient, ei inconştient. Alege sa fii un super erou pentru copilul tău. În fiecare zi !

Frica ta este un preț mic de plătit, în comparație cu caștigul pe care îl are dezvoltarea copilului tău.

Copilul are nevoie ştie cineva îi are spatele, indiferent de situaţie. Asta nu înseamnă te duci şi te iei la harța cu alţi părinţi sau şi mai rău, cu alţi copii, tu, ditai adultul. Mai există o cale, iar acea cale este diferită de la un părinte la altul; dacă nu o ai, pune pe lista o găseşti.

Copilul are nevoie ştie are spatele acoperit la năzdrăvănii, încurcături, şi mai ce adună puiul de om de prin lumea lui mică, are nevoie ştie noi suntem acolo, linia întâi; Fara jenă, fară frică, fara idei preconcepute. Acolo, langă el !

De final

Copilul nu trebuie cunoască problemele părinţilor; sunt copleşitoare pentru un pui de om, mai ales , de cele mai multe ori,  i se par imposibil de rezolvat, iar asta îi  o nelinişte nesănătoasă.

Omul mare poate coase ce viaţa descoase, puiul, nu.

fii bine, fim bine !

Nadine

Multă rugăciune !

IMG_4823

Azi ne rugam !

Roaga-te, mediteaza, incanteaza, contempleaza, fa oricare ar fi acel lucru pe care tu il faci, dar care te duce cu gandul la iubire, unitate, compasiune si intelepciune.

Ne rugam pentru parinti, copii, pentru toti cei care simt durere si pentru cei care nu mai sunt…

Azi ne rugam si poate cand stam, acolo, in genuchi, realizam/ constientizam ca de fiecare data cand spunem unui om ca este prost, ca nu este in stare de nimic, ca este gras, urat, tigan, homosexual, acel om se indeparteaza. Se indeparteaza pentru ca simte ura, se simte ne iubit, neacceptat, nedorit. Voi continua firul logic: Mare parte dintre oamenii marginalizati se inraiesc, rar evouleaza, rar depun efort pentru a fi parte din solutie… Ceea ce ii indeparteaza si ii inraieste este teroarea… teroarea si presiunea la care noi ii supunem pentru a fi altfel decat ei sunt, teroare si presiune la care noi ii supunem prin glumele noastre proaste si rautcioase, prin comportamentul nostru plin de superioritate si prin ignoranta noastra.

Si noi suntem teroristi ! Nu ca aia, dar tot teroristi, iar teroarea este teroare, indiferent de forma pe care o ia. Cand unui om ii este frica de ce-i vom spune sau de ce-i vom face, pentru simplul fapt ca nu sunten de acord cu felul in care isi traieste viata, aia se numeste terorism !

Cunosc copii care fug de acasa, decat sa le vada parintii carnetul de note – teroare

Cunosc mame care si-au luat zilele extenuate de batai si umilinte – teroare

Noi suntem solutia ! Nu copiii nostri, noi, adulti acestui moment. Noi ne putem transforma din observatori, in solutie ! Noi observam, comentam, dar nu actionam.

O “prietena” mi-a spus: “Sa nu te mai ingrasi, nu-ti sta bine”… O rautate gratuita, negandita, care nu-mi foloseste la nimic si nici relatiei noastre, ba dimpotriva.

Cunosc parinti care spun copiilor lor: ” Daca ramai corigent, nu mai esti copilul meu”…

Sunt oameni care spun: “N-am nici o treaba cu nimeni, in schimb, nu-i inghit pe tigani… “

sau “Sunt tolerant, fiecare are dreptul sa fie si sa faca ce vrea, in schimb sa nu vad doi barbati ca se pupa langa mine, ca nu stiu ce fac…”

Preferata mea este ” Nadine, ai o culoare a pielii asa frumoasa,  nu ca aia negrii- negrii, parca sunt gorile, dar tu esti frumoasa cu culoarea asta…”

Sper sa nu te regasesti in nici una dintre variante, pentru ca, de fapt, orice forma de a discrimina, indiferent de criteriile de a divide, de a separa oamenii, duc la teroare, la razboi, la moarte.

Unul dintre cele mai puternice simboluri ale discriminarii este adolescentul introvertit care vine cu mitraliera la scoala si impusca tot ce prinde. Mai țineți minte ? curtemurator …

Te intrebi, poate, care este legatura intre atacul de la Manchester si tot ce am spus eu pana acum… legatura este ura !… samanta de ura care ia forme nebanuite. Orice om marginalizat, va face grup cu altii marginalizati, iar in grup, vor intoarce ura catre cei care i-au izgonit. Nimeni nu poate trai cu gandul ca asa cum este el natural, nu este bun de a fi prietenul cuiva, iubit de cineva, parintele cuiva, colegul cuiva. Nimeni nu accepta cu smerenie ca unii au decis ca el nu merita ce toti ceilalti au. Este utopie sa credem ca aratand cu degetul spre cineva spunand: ” Tu, dispari, nu te vrem”, va pleca cu coada intre picioare, cerandu-si scuze ca ne-a jignit cu existenta sa…

Azi ne rugam, maine luam o decizie !

Decizia de a avea responsabilitatea lucrurilor pe care le scoatem pe gura ! ne gandim de doua ori daca chiar vrem sa radem de un alt om sau de actiunile sale.

Decizia de a nu mai permite ha ha-ieli in gasca noastra, in casa noastra, in lumea noastra. Zero toleranta la bancuri cu femei violate si batute,  tigani si toate acele bancuri care ne dau discomfort, senzatie pe care nu stim sa o interpretam. E disconfort si vine din faptul ca participam la a perpetua un lucru rau si nu unul bun. Atat de simplu.

Decizia de a voluntaria, de a dona, de a scana comunitatea in care ne traim viata si a identifica, copiii care nu se afla in sistemul educational sau ai caror parinti, se chinuie sa-i pastreze in scoala. In general, nevoile sunt de rechizite, incaltamine… minore in comparatie cu ce inseamna, de fapt, inca un om needucat umbland pe strazi.

Decizia de a ne creste copiii toleranti fata de tot ce este diferit de ei si de obiceiurile cu care au fost obisnuiti in familiile / comunitatile lor.

Decizia de a ne hotara daca suntem parte din solutie sau parte din problema. A iubi si a accepta, neconditionat fiintele acestei planete, inseamna a fi parte din solutie. Cand alegem pe cine iubim – inseamna a fi parte din problema.

Sunt optimista ! Cu cat semenii mei sunt mai haituiti, cu atat ii iubesc mai mult si vreau sa fim bine. Vrerea se manifesta prin a respecta deciziile pe care le-am mentionat mai sus. In fiecare zi aleg sa fiu parte din solutie. In fiecare zi !

Sa fii bine, om bun, sa fim bine !

 

Atelier DREAMBOARD

IMG_4381

Nu sunt vremuri de trăit întâmplător. Avem nevoie de planificare, avem nevoie să ştim exact ce vrem. Totul se întâmplă cu o viteză uluitoare; acum e luni, acum e duminică… între timp, ne intâmplăm noi cu visurile noastre, cu idealurile noastre. Este important să te aşezi la masă, cu pix / foaie şi să faci o schiţa a ce vrei cu tine, ce vrei pentru tine şi de la tine. Vrei carieră, vrei să înveţi o limbă străină, vrei economii, copii, prosperitate ? Toate pot fi ale tale dacă le planifici, dacă le dezvolţi o strategie.

Eu te invit la atelierul meu pentru a-ţi construi un plan de viaţă în imagini. Un DREAMBOARD.

Un dreamboard este important pentru că:

Viaţa ta merită un plan !

Viaţa familiei tale merită un plan !

Viaţa copiilor tăi merită un plan !

Cine face aceste planuri ? În responsabilitatea cui se află cursul vieţii tale ?

Construieşte o structura vieţii tale care să susţină visurile şi idealurile tale.

Vino la atelier şi vreme de 5 ore vom afla ce-ţi doreşti cu adevărat pentru tine.

Vino pentru a-ţi găsi drumul către viaţa pe care tu ştii că meriţi să o ai.

După înscriere, vei primi un mail cu toate detaliile legate de atelierul DREAMBOARD

Inscrieri:

office@nadinevoindrouh.com

Tel: 0787 644 736

RECENZII PARTICIPANȚI

IMG_4101IMG_4100IMG_4099IMG_4098IMG_4096IMG_4095IMG_4094IMG_4093IMG_4092IMG_4091IMG_4090IMG_4089IMG_4088IMG_4087IMG_4086IMG_4085

 

Prosperitatea financiară

 

IMG_4116.JPG

Prosperitatea financiară ar trebui să fie în planul de viaţă al fiecăruia dintre noi; la fel cum sunt şi sănătatea, educaţia, explorarea sinelul sau călătoriile. Întrebam în postarea de ieri dacă te-ai dus cu bucurie la lucru. Întrebam pentru că este relevant. Şansele de a prospera într-un loc pe care îl deteşti sau nu ai confort, se reduc. A evalua realitatea în care ne aflăm este un pas important în a ne asuma responsabiltatea pentru viaţa nostră. Dacă, însă, nu ştii care îţi este realitatea, nu poţi dezvolta un plan şi o strategie pentru a începe construcţia la viaţa pe care ţi-o doreşti. Cumva, trăim într-o societate în care dacă îţi doreşti bani sau avere este ceva ruşinos. Este rusinos să furi, să vrei să faci banii şi averea într-un mod fraudulos. Dar a face economii, a împrumuta pentru a investi într-o mică afacere de familie sau a avea un al-doi-lea serviciu, cu scopul de a avea bani… nu este ruşinos, este necesar şi de bun simț. Dacă sănătatea îţi permite, şi la 80 de ani poţi produce banii. Pe vremea lui Ceauşescu, doar dacă nu voiai nu aveai o casă în proprietate. Casă ce se moștenea de unul din copii sau se vindea şi copiii aveau un start în viaţă mai facil. Cine nu vrea asta pentru copilul său, dar s-au dus vremurile, așadar, să păstrăm proporţiile… Nu lăsa averi copilului, dar fă-o pentru tine, pentru bătrâneţile tale. Gândeşte-te serios la a învăţa despre bani. Nu-i trata întâmplător. Învaţă cum vin, de unde vin şi ce trebuie făcut să se înmulţească. Am 40 de ani şi am crezut că ştiu tot ce este nevoie despre bani. M-am înşelat. Anul acesta, pentru prima oară în viaţă mea, am luat decizia de a învăţa despre bani. Am rămas cu gură căscată. Nu ştiam decât să-i câştig şi să-i cheltui, fiind convinsă că nu am suficienţi pentru a investi… Păi, nu e chiar aşa…

Oamenii care au bani făcuţi cinstit, nu îi au întâmplător. Ei ştiu ceva ce cei mai mulţi dintre noi nu ştiu. Prosperitatea nu se obţine din greșala. Nu e loterie. Prosperitatea are nevoie de un plan şi de studiu. Pune, te rog, în planul tău de viaţă, şi prosperitatea financiară.

Un țel, un plan și o strategie

IMG_4083

Începe săptămâna cu un plan şi o mică strategie care să te ducă la îndeplinirea unor ţeluri, dar nu-ţi vinde sufletul pentru îndeplinirea lor. Nu-ţi risca nici sănătatea, nici familia. Prea multe divorţuri şi copii singuri din cauza lipsei de echilibru între profesional şi personal al adulţilor. Prioritatea nr 1 eşti tu şi familia ta; după: bani, carieră, poziţie socială, etc…
Nu pierde ani la rând, ore din timpul pe care l-ai putea petrece cu copilul, cu soţul, cu tine, pentru a muncii să poţi plăti ratele la maşina de spălat, aerul condiţionat sau vilă… Nu te resemna. Recalculează, reevaluează, prioritizează cu înţelepciune.
Când la sfârşitul săptămânii tragi linie şi vezi că nu ţi-a ieşit tot de pe listă, aşteaptă cu recunoştinţă cealaltă săptămâna. Nu te omorâ la muncă, pentru că nu vei ajunge niciodată să împărățeşti lumea, să ai statuie sau să ți se graveze numele în stele, în schimb, cu rezonabilite, echilibru, armonie, speranţa şi credinţă, ajungi să împărățeşti lumea ta, adică, cea mai importantă dintre lumi.

Averea noastră

IMG_4062

La sfârşit de săptămână reflectăm, investim în solitudine şi în introspecţie. Căutăm… trebuie să fie acolo, înăuntru fiecăruia dintre noi, ceva care să ne demonstreze divinitatea… trebuie ! O simţire, o trăire, o intenţie… sigur este, dar trebuie săpat în ani de neomenie, obrăznicie, tupeu… Azi ne cerem iertare, şi ne iertăm. Şi azi şi mâine. Ne iertăm că n-am ştiut să facem mai bine, dacă am fi ştiut, am fi făcut. Îi iertăm şi pe ceilalţi, toţi ceilalţi care respiră şi nu mai respiră, că şi ei dacă ar fi ştiut mai bine, ar fi făcut. Doar azi şi mâine, luni vom mergem la lucru. Ne vom ducem şi ne vom întoarce cuminţi şi cumsecade, însă până atunci, avem sâmbătă şi duminică să ne amintescă de omul din noi, că doar nu suntem roboţi… Noi simţim, noi trăim, noi iertăm, noi iubim.

Neajunsurile

IMG_4051.JPG

Sărăcia mi-a fost cel mai bun profesor. Cumva, a scos ce-i mai bun din mine. Nu am avut nevoie să mă bată nimeni pe umăr şi să-mi spună că intr-o zi, dacă bla-bla, voi ajunge şi eu să am, şi să-mi fie bine… Mă uitam în jur, mă uitam la viaţa mea şi ştiam ce am de făcut. Sărăcia este grea pentru vârstnici, dar pentru copii, tineri adulţi şi adulţi, poate fi motorul care să ducă la viaţa dorită. Pentru a transforma sărăcia într-o unealtă bună de a da o nouă formă vieţii, este important să nu existe victimizarea. Când omul se percepe ca victimă, în mintea lui pare că totul este despre el şi că totul are legătură cu el. Nu-i aşa, deloc. Avem control asupra vieţii noastre, însă, totodată, suntem legaţi între noi, iar deciziile altora influenţează, în mare parte, deznodământul vieţii noastre, mai ales deciziile celorlaţi membrii ai familiei. Ne subordonăm, pe alocuri, destinului familiei din care facem parte, dar chiar şi aşa, la urmă, tot individul este cel care face diferenţa, independent de locul în care s-a născut sau condiţiile sale de viaţă.
Aşadar, sărăcia nu defineşte omul.
Sărăcia este doar o situaţie de viaţă, iar omul care trăieşte în sărăcie, nu este un om sărac. Sărăcia este o situaţie ce poate fi schimbată în prosperitate. Prosperitatea este o decizie. Pare simplist, dar dacă te gândeşti, decizia de a face lucrurile altfel, aşa încât să ducă la prosperitate este cheia. Cei mai mulţi oameni nu iau această decizie. Îndrăznesc să spun că mare parte dintre oamenii care au neajunsuri, le au pentru că asta aleg pentru ei. Mare parte, nu toţi. Prosperitate sau sărăcie ? Atât de simplu este. Evident că oricare decizie duce la un set de acţiuni, de renunţări, de disconfort. Prosperitatea cere acţiune, sărăcia non-acţiune.