Tu omida – Tu fluturele

Tu omida – Tu fluturele

Nu îi este dat omului să treacă prin toate procesele de transformare ale sale și vieții sale departe de ochii lumii. Ce bine ar fi fost !

Omul nu se poate băga într-un cocon să nu-l vadă nimeni târându-se, plângând,  neatrăgător, lipsit de istețime, lipsit de estetic. Omul, în văzul lumii își schimbă pielea, părul, vorba, caracterul, bărbatul, nevasta, serviciul. Omul, în văzul lumii se transformă din omidă în fluture, iar ceilalți, de pe margine, omizi la rândul lor odinioară, râd, se hăhăie și dau cu pietre.

E dreptul tău să fii” omidă”, așa cum este dreptul tău să devii fluture. Și ce mai fluture !

Vei deveni fluture și unii oamenii te vor trata tot că pe o omidă, și e ok. E în regulă ! Astea sunt încă regulile jocului pe a treia planetă de la soare. Vor veni și vremuri mai bune.

Intreabă-te, “omidă” dragă, ce se schimbă la tine în această perioadă ?

De ce se schimbă ?

Ce îți va aduce schimbarea ?

Ce altceva ai vrea să îți mai aducă ?

Ai control asupra schimbării ?

Vrei să ai control ?

Dacă da, ce anume ai putea face pentru a dobândi control ?

Ce simți în această perioadă ?

De ce crezi că simți ce simți ?

Ce ai putea face pentru a te simți mai bine ?

“Omidă” drăgălașă, cine te arată cu degetul ?

Ce spune acel “deget”

Îți pasă de ce spune ?

De ce îți pasă?

Tu crezi ce spune gura lumii ?

Vrei să nu îți mai pese ?

Ce faci ca să nu îți mai pese ?

Pentru orice nelămurire, mă poți întreba și pe mine la office@nadinevoindrouh.com

Metamorfoza noastră, a omului, este parte din cine suntem. Vine la pachet cu emotii pe care trebuie să învățăm să le gestionăm. Dacă schimbarea doare și îți crează mare disconfort, suflecă-ți mânecile și  începe să înveți despre tine; Despre gândurile tale, despre emoțiile tale.

Fie că schimbarea se întâmplă în adolescență și asta înseamnă că ai coșuri pe față, schimbare de voce, timiditate greu de controlat sau alte simptome, fie că treci printr-un divorț și ești nevoit(ă) să înveți să trăiești după alte reguli de viață, fie că îți schimbi cariera, toate acestea tot schimbare înseamnă, de care suntem afectați diferit.

Cârjele acestor schimbări trebuie aduse în controlul nostru. Cârjele vor fi tehnicile/ comportamentele/ acțiunile pe care le vei folosi pentru a-ți fi mai usor în această perioadă Nu avem control dacă ne ies coșuri sau nu, indiferent de câți bani avem și ce produse putem achiziționa, ele tot ies. Nu avem control dacă dăm divorț și ne toacă tot neamul, toți vecini și toți colegii de la birou, avem însă control la cum reacționăm la aceste situații. Avem control asupra a ce simțim. Iar asta mi se pare cea mai mare forță pe care un om o are.

Gandește-te ! Să poți controla ce simți când te duci cu fața plină de coșuri în fața colegilor, a unei fete sau a unui băiat … Să nu vrei să îți ascunzi coșurile… Și nici să nu îți mai dai seama că ai coșuri … priceless !

sau

Să treci printr-o periodă dificilă de viață, parte din cei din jur să bârfească situația, iar tu să ai abilitatea de a te ocupa de tine și de vindecarea ta emoțională…

Asta poate face omul, orice om, asta poți face tu !

Inspiră-te din textul atașat. Este o imagine din cartea mea, “Îndeplineste-ti visurile si planul tau cu tine”,  luată din cel mai important capitol al ei ” Transformă-ți gândurile”.

schimba-gandurile.jpg

 

Poți fi o ” omidă” relaxată, astaptând transformarea în fluture, dacă îți antrenezi mintea cu înțelepciune. Începe studiul despre minte, despre gânduri, despre emoții.

Să nu uiți:

  1. Tu nu ești o omidă ! Tu ești o ființă sănătoasă, în armonie cu viața, care tece printr-un proces natural de schimbare. Schimbare de la o stare la alta sau de la o realitate la alta. Tot ceea ce simți este normal, este firesc, și toți simțim la fel când suntem invadați de emoții, griji, neliniști, jenă etc.
  2. Este doar o etapă. O etapă necesară evoluției tale. Se va termina. O să treacă. Pare mult, dar nu mai e mult și vei ieși din această dificilă etapă cu aripi mari și cu noi informații despre tine și despre lume, iar toate acestea te vor duce la noul om care îți dorești să fii/ la noua viață pe care îți dorești să o trăiești.
  3. Toate au un rost. Toate au o logică. Chiar dacă nu pare, toate se așază la locul lor. Ai răbdare…
  4. Sa ai compasiune pentru tine. Să ai iubire și respect pentru tine, omul care simte; Tu, omul care duce greul. Ai iubire și respect pentru tine !

Cartea mea poate fi una dintre acele canale de informație despre gânduri/ minte și

emoții. O poți cumpăra aici:

Citeste, te rog, si o foarte desteaptă fabulă despre transformarea de la omida la fluture. Te va inspira și amuza în același timp.

Fabula: Omida si Fluturele

Te Îmbrățișez și să fii bine !

Dacă nu te descurci cu starea temporară de omidă, îmi poți scrie în secțiunea comentarii sau în privat la office@nadinevoindrouh.com și îți mai dau și eu câteva soluții.

 

Nadine

Cartea mea

Cartea mea

Mă numesc Nadine Voindrouh, am 40 de ani, sunt clasa a X a la fără frecvență și am scris o carte pe nume ” Îndeplinește-ți visurile și planul tău cu tine”.

Le iau pe rând.

Despre carte:

Este o carte despre construcția și reconstrucția vieții. Despre cum să construiești o viață, bucată cu bucată, o viață bună sau o nouă viață bună și frumoasă.

Cartea are în cuprins tehnici de identificare a visului vieţii tale, tehnici de dezvoltare a unui plan şi a unei strategii care duc la îndeplinirea acelui vis, cât şi transformarea obstacolelor în oportunităţi, schimbarea gândurilor şi a mentalităţii; toate menite ţi transforme viaţa într-o viaţă plină de satisfacţii, o viaţă prosperă şi de calitate.

Am scris cartea dintr-o mare nevoie personală de a împărtăşi uşurinţa cu care putem ajunge trăim viaţa pe care ne-o dorim, independent de realitatea în care ne aflăm, de trecutul nostru, de ce spun cei din jurul nostru, de ţara în care trăim, de guvernul care conduce ţara etc. etc.

Am mai scris această carte și pentru că sunt exemplul viu că din sărăcie putem ajunge la prosperitate, din ignoranță putem ajunge la cunoaștere, din singurătate, putem ajunge la iubire și la afecțiune.

Indiferent de obstacolele din viaţa noastră, noi putem trăi o viaţă prosperă şi de calitate, dacă luăm decizia ca asta se întâmple; iar pentru a demonstra asta, am un întreg capitol de exemple despre oameni care deşi sunt infirmi, deşi s au născut în sărăcie sau au avut tot soiul de obstacole care, aparent, păreau a-i condamna la o viaţă nefericită, fiecare în parte ia decizia de a-şi revoluţiona existenţa şi a-şi transforma viaţa după bunul plac.

Cartea are la bază cercetare în domeniile psihologiei, nlp, mindfulness şi alte tehnnici de transformare a vieţii, împreună cu multe experienţe din viaţa mea personală.

Totodată, cartea este şi un caiet de lucru. Vei completa în ea de la identificarea visului, a obstacolelor, a soluţiilor de transformare a obstacolelor în oportunităţi, până la final, când vei ajunge ai, completat de tine, un plan şi o strategie care te ajute  construiești acea viaţă care are la bază visul tău şi planul tău cu tine. Nu visul sau planul altcuiva pentru tine.

Finalul fiind, pe lângă un caiet de lucru pe paşi, şi construcţia unui DreamBoard care are baza în planul tău cu tine şi tot ce ai descoperit despre tine şi viaţa ta, cu ajutorul fiecărui capitol din carte.

Despre şcoală:

În 2003 am dat examenul de bacalaureat, după ce am absolvit un liceul cu profil MatematicăFizică. Am picat examenul la matematică, eu având deja biletul cumpărat pentru a pleca din ţară.
Nu am reluat examenul şi am plecat din ţară, vreme de 7 ani, timp în care am studiat 5 ani actoria în Los angeles, la şcoala de teatru şi film ” Lee Strasberg”, ca student full-time.

În 2010 m-am întors în ţară, m-am căsătorit, am făcut un copil şi am realizat nu vreau profesez actoria pentru nu îmi place… Cumplit deznodământ după 5 ani de studiu. Mi am dat seama ce îmi plăcea in școală, de fapt, era fiu studentă. Era citesc literatură universală şi dezvolt personaje, însă nu era suficient pentru a face o carieră şi a prospera din asta.

Am decis, în România fiind, dau la o facultate şi studiez psihologia sau sociologia, însă mi-am amintit nu am luat examenul de bacalaureat…

M-am reînscris la bac, însă am realizat nota pe care o voi lua la bac, nu va reflecta omul care sunt azi, nivelul informaţiilor acumulate sau calitatea lor, cât nu va reflecta nici potenţialul meu academic. Nu m-am prezentat la examen şi am decis reînscriu la liceu, din nou, din clasa a 9 a. Zis şi făcut.

Anul trecut am reînceput clasa a 9 a, la profil uman, pentru ce vezi, m-a prins vârsta de 40 de ani în calitate de umanistă

Am vrut înscriu la un liceu de stat, undeva în zona rurală, pentru ca femeile beneficiare ale asociaţiei mele nonprofit, vadă ducându la şcoală, şi poate aşa vor fi inspirate îşi continue educaţia, indiferent de vârsta lor. Ştiut fiind faptul lipsa educaţiei este principala cauză a sărăciei în familiile zonelor rurale.

Nu m am putut înscrie la un liceu de stat, deoarece, in România, poţi face liceul gratuit, la stat, o singură dată, iar eu bucurasem o dată de acest privilegiu. Am întrebat unde pot plăti şi cât pentru a putea face liceul, din nou, la stat. Nu există precedent, se pare, aşa încât directorii liceelor unde am vrut înscriu nu au ştiut să îmi dea un răspuns.

Am reuşit, în cele din urmă, înscriu la un liceu privat, iar de anul trecut am devenit elevă în clasa a 9 a, profil uman/ filologie.

Ce însemna pentru mine reîntoarcere la şcoală

Pentru mine şcoala este ca o conexiune pierdută pe care am şansa  o repar. Reîntoarcerea la şcoală a devenit un simbol foarte important pentru tot ceea ce poate fi reparat/ vindecat/ refăcut, indiferent de vârstă.

Când sunt în bancă şi ridic două degete spunând ” Domnule profesor… “, transport în timp şi spaţiu şi redevin copilul care am fost, doar de această dată, ” copilul” este în control, copilului nu îi este foame, frică şi nici nu se simte în plus. Reîntoarcerea la şcoală aduce vindecare copilului din mine, implicit vindecând diverse laturi ale omului care sunt azi, laturi care nu am, poate, habar sunt în dezechilibru. Pentru , din păcate, aşa funcţioneză lucrurile: Se întâmplă diverse în primii ani de viaţă, crezi nu te-au afectat, dar ce vezi, ani mai târziu, om în toată firea, plăteşti preţul acelor întâmplări.

Pentru prima oară în viaţă îmi fac lecţiile. Îmi fac lecţiile pentru vreau, pentru am penar, am caiete, am un birou, o lampă şi am un sistem întreg care mă susţine, familia. Pentru prima oară nu sunt pusă fac altceva care împiedice studiez.

Când eram copil nu îmi făceam lecţiile, desi imi doream asta. Nu aveam nimic din tot ce am descris mai sus, iar asta s-a văzut în rezultatele mele academice.

Îmi place învăţ, îmi place aflu, îmi place ştiu. Am fluturaşi în stomac în drum spre şcoală din cauza curiozităţii care nu-mi  pace şi care face mereu să  întreb “Oare ce am învăţ azi ? ”

Am multe lacune şi multe calităţi. Orele de istorie m-au făcut realizez nu ştiu nimic despre istoria României, lucru care m-a întristat profund. Pentru nu am informaţie, nu am cum respect anumite momente storice, anumiţi lideri sau martiri, a căror implicare în anumite evenimente istorice îmi dau mie posibilitatea de a trăi în România, o ţară frumoasă, cu o limbă frumoasă şi cu nişte oameni minunați. Nu pot respecta nu pentru nu vreau, ci pentru nu ştiu pe cine şi de ce… Trist

Fac multe greşeli în scriere, însă nu simt jenă, nu pentru nu am respect pentru limba română, ci pentru ştiu în fiecare zi mai învăţ ceva, în fiecare zi evoluez, progresez. În ritmul meu, aşa cum pe toate ar trebui le facem. Fiecare în ritmul său.

Nu am talent la geografie. Nu mi am pus vreodată problema, însă cu certitudine la geografie trebuie “tocesc” ( cum spun colegii), pentru natural nu pricep nimic. Râde toată clasa când ies la tablă şi chinui găsesc oceanul Indian… Râd şi eu.

Am iubit logica, anul trecut.  Îmi plac argumentarea şi gândirea corectă… Am studiat cu plăcere.

Am descoperit iubesc matematica. Asta a fost o surpriză tare plăcută. Deşi de anul viitor nu mai fac matematică, fiind profil uman, şi deşi matematica de uman este mai lejeră, eu fac totuşi meditaţii săptămânale, studiind după culegeri cu exerciții și de olimpiadă. Am de gând studiez matematica până la finalul liceului şi ajung fac mereu exerciţii de olimpiadă. Cred la nivel inconştient, matematica a devenit un fel de călcâi al lui Ahile. Cred undeva în capul meu, matematica este percepută ca pe un obstacol, iar omul care sunt, întotdeauna transformă obstacolele în oportunităţi, în avantaje, aşa încât am ajuns să investesc în matematică mai mult decât în gramatica, deşi, ai zice de gramatică am nevoie mai mult, având în vedere scriu în fiecare zi. Însă respect felul în care prioritizez matematica, înţelegând are legătură cu iţele încurcate ale creierului uman şi nicidecum cu logica

Iubesc şcoala la care duc. Este curată, iar profesorii au o dublă calitate, atât profesională, cât şi umană. Le sunt recunoscătoare pentru profesionalismul lor. Am și profesori preferați pe care vreau să îi impresionez cu temele mele… ca un copil

Îmi iubesc colegii. Oameni mari, cu copii acasă, cu serviciu, cu griji şi neajunsuri (unii dintre ei), care au înţeles au nevoie de educaţie, şi vinvin în fiecare săptămână cu lecţiile făcute sau nefăcute, cu speranţa or treacă anul şi cu bucurie mai e puţin şi vor avea diplomă, pentru de această dată, ei sunt în controlul vieţii lor şi al destinului lor. Îi admir, îi respect, îi iubesc.

P.S.

Ştiai  există judeţe în care nu există licee cu frecvenţă redusă în weekend, iar cei care vor îşi termine studiile se cazează în Bucureşti sau alte orase mari, în fiecare săptămână, pentru în cursul săptămânii sunt la serviciu ?…

Nu ți se pare asta o anomalie ? În condiţiile în care Romaina are cel mai ridicat nivel de analfabetism din Europa

Sunt multe se spus… îţi mai povestesc şi altădată.

fii bine, fim bine şi pe foarte curând !

nadine

Dacă teai reîntors la şcoală, povesteşte-ne şi nouă cum îţi este. Dacă ai vrea te întorci la şcoală, spune-mi şi mie. Aşa vom fi mai mulți care povestim despre acestă înţeleaptă alegere de a ne continua educaţia.

Pentru a cumpara cartea, apasa link-ul de mai jos.

Vreau să cumpăr cartea ” Îndeplinește-ți visurile și planul tău cu tine”

 

Voindrouh Nadine_Dreamboard_Mockup

 

 

Timpul tău- Averea Ta

Timpul tău- Averea Ta

Partea I

Spune-mi ce faci în 24 de ore ca  îţi spun dacă vei ajunge trăieşti viaţa pe care ţi-o doreşti.

Omul îşi poate antrena creierul şi corpul după bunul plac. Le poate antrena de aşa natură încât ele servească omul, nu îi stea în cale.

Lipsa chefului, mâncatul peste măsură, lenea, lipsa de idei, pierderea timpului, fumatul şi orice alt act direct împotriva sănătăţii noastre, toate sunt dovezi ale creierului care lăsat în voie devine duşmanul nostru.

Când nu ai chef te dai jos din pat pentru a face mişcare, creierul este împotriva ta.

Când renunţi mai faci mişcare după doar 15 minute, creierul este împotriva ta.

Când fumezi ştiind îţi face rău, îţi scurtează viaţa şi nu te lasă  trăieşti la maximum de potenţial fizic, creierul este împotriva ta.

Când după 8 ore de somn, încă leneveşti în patacelaşi lucru

Când stai într-o relaţie toxică, o relaţie care nu te ajută evoluezi, o relaţie în care esti nefericit(ă), creierul este împotriva ta.

Lista este lungă, dar putem schimba deznodământul listei în funcţie de cum ne ” manipulăm” creierul pentru a-l face ne servească interesele şi nu fie împotriva noastră.

Dacă vrem rezultate bune, în cele mai mici detalii ale vieţii noastre ( familie, carieră, sănătate, finanţe) trebuie învăţăm ne conştientizăm acţiunile şi alegerile din cele 24 de ore

Alegeri/Conștientizare:

Cu ce umplem cele 24 de ore ?

Cât dormi, cât timp mănânci într-o zi, cât stai la ţigară, cât stai la poveşti, cât timp faci sport, cât timp investeşti în transport, cât timp stai pe tel ?

Este crucial ca toate aceste momente fie, cumva, sub control. Să fie monitorizate.

Am început dau atenţie acestui aspect în urmă cu câţiva ani, când o prietenă de a mea care s-a mutat din ţară pentru a-și construi o viaţă mai bună, mi-a spus atât mie cât şi celorlalţi prieteni nu o mai sunăm în timpul săptămânii pentru preferă investească acel timp în a învaţă limba, a munci şi a învaţă sistemul din nou ţară, pentru a-şi asigura o viaţă de calitate. Mi-a spus nu face nimic fără ştie exact cât timp investeşte în acel lucru… Evident, ani mai târziu, are o viaţă frumoasă și prosperă, pentru a intuit cu înţelepciune timpul se pierde în lucruri mărunte, dar constante. I-am urmat exemplul şi am făcut acelaşi lucru în urmă cu doi ani, când am început un proiect foarte important mie, despre care am ţi spun în vreo trei săptămâni.

Am învăţat îmi dozez timpul de ” pe telefon la poveşti, ” cu fetele la terasica“, ” un film super la tv“, “un prânz mai lung, căscând gura pe la tv“… Am reuşit  investesc şi timpul petrecut la volan ascultând cărţi audio sau diverse interviuri cu oameni interesanţi care au ceva de spus. Marii clasici sau diverse podcasturi de care nu am timp când sunt la birou sau cu familia, pot fi ascultate lejer, în timp ce fac km. prin oraş.

Aşadar, dacă vrei realizezi ceva, iaţi timpul înapoi şi investeşte-l cu intelepciune în limbi străine, în citit cărţi bune, în a învaţă câte ceva despre finanţe ( cum faci bani şi cum economiseşti), investeşte în sport, în gătit sănătos. Investeşte în a învaţă cum tarnsformi un hobby într-o afacere de apartament, cum să te transformi pe tine sau cum îmbunătăţeşti relaţiile cu cei la care ţii.

Prietenii vor fi tot acolo, şi dacă nu vor mai fie, nu ai pierdut nimic. Un prieten adevărat se va bucura  ai ales investeşti în tine şi în viaţa ta.

Nu vei face asta la nesfârşit. Înţeleg poate părea frustrant nu mai ai spontaneitate însă, realmente, dacă nu ai primit vreo moştenire de pe undeva, o moştenire care îţi asigure traiul pentru tot restul vieţii, atunci va trebui investeşti timpul în situaţii care îţi vor genera prosperitate şi calitatea vieţii.

Aici merge la fix fabula cu Greierele şi furnica de La Fontaine

Sunt om în toată firea şi nu există luna nu gândesc la această fabulă. Te uiţi la televizor sau auzi de la cunoştinţe despre oameni care trăiesc la graniţa cu sărăcia sau care au avut o situaţie dramatică de viaţă şi nu s-au mai putut redresa

În general, mai toate rămân neredresate/ nerezolvate din cauza lipsei economiilor personale financiare, din cauza unui plan de viață, din cauze bizare care se intâmplă pur si simplu….

Nu spun ca a investi timpul cu înțelepciune îți asigură o viață lipsită de griji. Spun că a face asta, crește șansele unei vieți lipsite de griji. Eu, personal, în fiecare zi fac totul pentru a investi intr-o astfel de viată, chiar dacă nu îmi poate garanta nimeni reușita. Îmi pare de bun simț să încerc și să sper.

Aceştia sunt anii în care regimentezi timpul, pentru aceştia sunt anii când sănătatea este de partea ta, dar și cheful de a face ceva. Aceştia sunt anii acumulărilor. Atât de informaţii, de titluri, de oportunităţi, cât şi de resurse financiare şi diverse alte bunuri.

Până în 60 de ani… poate nu întâmplător de atunci intervine şi pensionarea.

Preţuieşteţi timpul. Pune-l pe hârtie vezi unde se duce, minut cu minut. Fie e luni, fie e duminică, timpul trebuie investit cu ştiinţă.

Sfârşitul de săptămâna investeşte-l în odihnă, familie şi prieteni. Investeşte fără vinovăţie, pentru dacă ai noroc, o iei iar de la capăt cu minunată zi de luni, şi tot aşa

Om bun şi drag ! nu-ţi fie teamă de ziua de mâine. Fii înţelept astăzi, iar mâine va fi blândă, generoasă şi fertilă. Fii cu ochii în patru pe averea ta: TIMPUL TĂUAsta este una dintre cele mai mari averi pe care le ai cu adevărat. O poţi înmulţi sau o poţi risipi. Iaţi câteva minute te gândeşti profund şi serios ce vei face de mâine încolo cu timpul tău.

Sunt alături de tine pentru a-ţi da idei şi a te inspira pe mai departe. Scrie-mi şi îţi voi răspunde personal.

Te rog, împarte și cu alții acest mesaj. Este important să evoluăm împreună, să creștem și să prosperăm împreună.
Mulțumesc !

fii bine, fim bine !

nadine

“Obstacolele”

“Obstacolele”

Partea I

Obstacolele sunt ateliere de viaţă la care participi fără îţi doreşti asta. Obstacolele sunt ateliere de lucru la care participi, oarecum forţat şi, aparent, în mod gratuit, de cele mai multe ori.

Moneda cu care se plătesc “atelierele de viață” sunt emoțiile.

“Ateliere de viaţă” sunt date de părintele suprem, mama natură, pentru a ne pregăti pentru viaţă. EA ştie cel mai bine de ce au nevoie copiii ei.

Aşa cum eu ca părinte, uit la locul de joacă cum copilului meu i se ia jucăria şi este îmbrâncit de un alt copil, fără fac nimic, sperând el va găsi în el resursele intelectuale/ strategice pentru a-şi recupera jucăria şi a nu mai fi îmbrâncit, chiar dacă el urlă după mine, la fel şi părintele nostru, mama natură ( “părinte” pe care il numim si il percepem diferit: Dumnezeu, univers etc.), ne expune unor situaţii de viaţă din care ALEGEM ieşim mai pregătiţi, mai puternici, mai experimentaţi, chiar dacă nu triumfători.

Evoluţia noastră ca specie ar fi fost imposibilă fără aceste “obstacole”. Am fi rămas în peşteri, în frig şi întuneric, dacă nu am fi ales, ca în ciuda fricii, ne luptăm cu lighioanele, cu alte cete de oameni, cu fluvii, frig şi mai toate câte le aveau în viaţa de zi cu zi, strămoşii noştri.

Datorită obstacolelor am descoperit focul, ne-am făurit unelte sau ne-am dezvoltat un limbaj pentru a putea comunica unii cu ceilalți.

Inabilitatea de a face un anume lucru, îl determină pe om încerce, o ia de la capăt, insiste, se înfoaie şi mai încerce odată, dar într-o altă direcţie, şi tot aşa, până face o cărare, până face o crăpătură, până reuşeşte.

Nu toți oamenii aleg să mai încerce sau să se zbată până reușesc, la fel cum nu toți strămoși ai noștrii au ieșit din peșteri și au evoluat. Iar asta are legătura cu mulți factori. Nu este niciodată un singur lucru. Nu există lene, nu există prostie, nu există rea voință, ci o mulțime de conexiuni neurologice care determină un fel de a vedea lucrurile, plus o serie de ritualuri ce au legătură cu mediul înconjurător al unui individ, cât și primii ani din viață, care setează un om pentru viața de adult.

Toate acestea se pot schimba, iar un om lipsit de motivație, poate fi transformat într-un om motivat; dar asta depinde, în mare parte, de el.

Spun în mare parte și nu total, pentru că dacă îi schimbi mediul înconjurător și ritualurile, acel om, întâi la nivel inconștient, va dori să se alinieze cu universul în care își trăiește viața, adică mediul înconjurător… În timp, va conștientiza și foarte curând, după aceea, isi va deveni propria sursă de motivație și inspirație.

Genul acesta de abordare funcționează cel mai bine în cazul copiiilor.

Exemplu de mediu înconjurător și ritualuri toxice:

Nu am înțeles niciodată cum un părinte se plânge că are copilul obez și cu o sănătate șubredă, dar în același timp, el, părintele este cel care umple frigiderul și cel care servește masa…

Am întâlnit o mamă care se plângea de obezitatea copilului său în vârstă de 10 ani, dar  în schimb, la fiecare masă, servea cartofi prăjiți în untură, pentru că așa au gust mai bun… Asta este o anomalie în mediul înconjurător al copilului lipsit de discernământ, care nu știe să aleagă ce este mai bine pentru el, cât și al ritualurilor alimentare. Pe lângă toate acestea, copilul este pedepsit cu înfometarea…

Obstacolul este o situaţie de viaţă aparent inedită şi fără soluţie. Unui om neantrenat cu obstacole sau cu o manieră negativă în a vedea lucrurile, un obstacol, oricât de mic , îl  înapoi, îi retează voinţă, îi anihilează planurile.

Spunea Darwin ” Nu specia cea mai puternică sau cea mai inteligentă supravieţuieşte. Ci aceea care se adaptează cel mai bine la schimbări“.

Şi dacă ar fi adaptăm acest citat, într-o variantă a acestui secol, pe lângă tot ceea ce este,  adauga  nici cel mai bogat, cel mai cu muşchi, nici cel mai frumos etc., nu are garanţia calităţii vieţii, a fericirii, a prosperităţii, ci cel care înţelege prezentul în care se află, îi face o diagnoză clară şi ALEGE să găsească soluţii pentru a intra în următorul prezent, dar cu o altă calitate a sa. Un prezent mai bun, mai armonios.

Un om antrenat, care este obişnuit îşi însuşească lecţiile generate de “obstacolele”/ atelierele trecute, indiferent de obstacol, ştie într-un fel sau altul va reuşi. Ştie într-un fel sau altul, va fi bine.

Când afirm cele de mai sus, ţin cont de faptul avem definiţi diferite pentru ce înseamnă ” a reuşişi ” a fi bine”.

Diferenţa dintre omul care reuşeşte şi cel care renunţă are legătură cu felul în care creierul său are obişnuinţa de a procesa informaţia.

Felul în care creierul procesează informaţia are legătură, printre altele, şi cu :

  • Fizicalitatea creierului, în sine. Adică, calitatea traseului pe care o informatie il parcurge, de la o zonă la alta, generând un fel sau altul de calitate a informaţiilor procesate.
  • Felul în care alegi intervii asupra fizicalităţii creierului, forțându-l prin noi ritualuri schimbe traiectoriile iniţiale.
  • Informaţiile, în general, de viaţă şi intelectuale, pe care le deţine un individ, şi  revenim la punctul 1, felul în care aceste experienţe şi informaţii sunt procesate de creier.

Exemplu de perceptie a informației, cât și de conexiune între informații.

Am întâlnit prin proiectele asociatiele mele, două femei sărace, amândouă fără bărbaţi, de vârste similare, din acelaşi sat, care aveau în grijă minori, undeva în zona rurală a României. Amândouă erau îngrijorate vine iarna şi le va fi frig, din cauză  nu aveau 10 milioane cumpere o căruţă de lemne.

Întrebată ce soluţie are pentru lipsa lemnelor, prima femeie, Mariana, mi-a spus cu mult entuziasm şi cu un aer secretos, are ascuns în spatele casei un căruţ, cu care se va duce în pădurea de lângă sat îşi aducă singură lemne. În timp ce îmi povestea planul ei, avea un aer care m-a făcut simt poate muta munţii din loc, ea şi căruţul ei. ( Căruţul îl ţinea ascuns pentru ştiind lumea este femeie fără bărbat, nu i-l  fure…)

I-am spus dacă nu reuşeşte adune lemnele de care are nevoie, voi suplini eu restul; adica ii voi cumpara lemne. A râs, spunândumi ştie ea ce lemne sunt pe piaţă şi nu vrea fum în casă de la lemne proaste care nu ard…  a continuat mulţumindumi de ofertă, dar lemne, bune, ca cele pe care şi le va aduce ea, nimeni nu îi va putea vinde. …DEMNITATE, CURAJ, FORŢĂ

Ce-a de a două femeie, Flori, plângea în fiecare zi pe colţul mesei, de faţă cu copiii, spunând întruna vor muri de frig. I-am sugerat ia şi ea lemne din pădure, precum Mariana. Mi a spus este bolnavă şi oricum nu are cu ce le care. I-am spus o ajut împrumute căruţul de la Mariana, mi-a spus nu vrea îşi facă obligaţii în sat pentru lumea este rea şi o va vorbi pe la colţuri nu se descurcă, iar cel mai grav, copiii vor râde la şcoală de copiii ei, a ajuns să împrumute din vecini.

I-am spus îi cumpăr o căruţă de lemne, a spus plângând o căruţă nu va ajunge pentru toată iarna, şi va muri de frig,  în casă cu copiii.

A treia zi, am venit în curtea ei cu căruţa de lemne şi cu oameni care le taie şi le pună în magazie. Se uita la lemne în timp ce erau deşertate din căruţă, plângând sunt lemne de proastă calitate care nu vor arde…

Lecţia principală !

În cazul celor două femei, beneficiarii pe termen lung sunt copiii. Ca şi în cazul oricărui alt părinte.

Copiii sunt martorii alegerilor noastre, ei sunt martori direcţi şi învăţăcei a felului în care vedem lucrurile, acţionăm, tragem concluzii, etc.

Probabil “atelierul de viaţăla care fiecare dintre ele a fost forțată  participe, va transforma în nişte învingători doar copiii Marianei. Ei fiind observatori la felul în care se iau decizii, la alegerile care au dus la trecerea peste o iarnă grea, la felul în care deşi cu frică( nu fie prinsă de poliţie în timp ce ia lemnele sau nu fie prinsă de alţii… bărbaţi, care i-ar putea face rău…), planul este dus la îndeplinire.

Necesitatea acestui ” atelier de viaţă” este imperios necesar pentru copiii acestor vremuri, la fel şi cei ai vremurilor trecute. Orice copil, orice om are nevoie să ştie dacă îi este frig, mediul înconjurător, cu siguranţă pune la dispoziţie nişte resurse pe care le putem transforma într-o soluţie.

Toţi copiii, mai ales cei cu posibilităţi reduse.

În familia mea sau a celor care îşi permit hrană căldură şi o viaţă de calitate, undeva în adâncul sufletului, sperăm cu sufletul tremurând dacă se întâmplă ceva, să se descurce şi copiii noştri. Temerile celor cu posibilităţi fiind :

Ştie, oare, copilul meu traverseze strada ?
Singur în casă, ştie nu deschidă la nimeni, închidă aragazul şi îşi încălzească mâncarea ?
Ştie nu se lase intimidat, se protejeze şi îşi apere drepturile ?
Aceste temeri provoacă râsul unor femei precum Mariana.

“Obstacolele” sunt necesare, atât pentru copii, cât şi pentru părinţi. Părintele cu înţelepciune şi echilibru, fără dramatism, musai trebuie să scoată elemente din obstacol, şi fără împovăreze copilul, să transforme obstacolul într-o lectie de viaţă pentru întrega familie.

“Obstacolele”  sunt fascinante prin puterea lor de a schimba, de a transforma. Asta doar dacă alegi cu intelepciune sa pricepi ceva din ele, în loc să te bosumfli și să te întrebi ” de ce mi se întâmplă mie”.

Sper ca de azi inainte să scoti tot ce este mai bun dintr-un ” obstacol” și să-l transformi într-o unealtă pusă în slujba ta și a vieții pe care ți-o dorești.

Îmi iau la revedere acum, dar voi reveni asupra subiectului.

mi spui şi tu cum percepi obstacolele şi ce faci pentru a le depăşi. Îmi poți spune şi dacă te-au copleşit şi nu găseşti soluţie. Poate găsim împreună.

Te îmbrăţişez !

Să nu devii o insulă !

Să nu devii o insulă !

Nu renunţa la gaşca ta, pentru gaşca lui/ei !

Lumea ta trebuie conţină elemente ce te consolidează pe tine. Lumea ta trebuie conţină elemente ce te inspiră, ce te motivează, ce îţi aduc confort. Lumea lui/ei, din când în când, se conectează cu lumea ta, fără scântei, dacă se poate, iar lumea voastră, atunci, devine una care va consolidează pe amândoi, va inspiră, motivează. Aşadar, lumea fiecăruia dintre voi, se pune în slujba unuia singur, iar lumile voastre, se pun în slujba voastră. Prin lumea lui înţelegem ritualurile lui cu alţii ( poker, fotbal, pescuit şi diverse alte activităţi pe care el le etichetează ca fiind ale lui cu “băieţii” ( uneori băieţii au peste 40 de ani dar, cum bine ţiai dat seama, se pot numi băieţi)) , lumea ei: Cine lungi la povești, cafenele, terăsici, mers agale și seriale sub păturică. Superbe, necesare și drăgălașe ritualuri, deoparte și de alta, dar cu mare gard între ele.

Sa iei un barbat de pe baltă pentru că tu vrei să facă ceva cu tine și gașca ta este o crimă ! Când un bărbat își adună râmele într-o cutiuță de metal… aia spune multe.

În general, femeia este aceea care renunţă la lumea ei, lăsânduse absorbită de lumea lui, dar am vazut si bărbați care au facut-o.

În funcţie de experienţa de viaţă şi de vârstă a femeii, uneori, după despărţire, rămâne singură cuc. Nici măcar fetele/femeile din gaşca lui nu mai fac parte din lumea ei, pentru ei, băieţii, prieteni cu fostul, nu le mai lasăşi ce vezi, ele, de cele mai multe ori, îi ascultă. Un barbat nu ar prea asculta…

Asta este o calitate foarte drăguţă la unele femei, aceea de a-şi urma orbeşte alesul, numai nu este, de cele mai multe ori, şi cea mai sănătoasă pentru ele.

Ţine cu dinții de gaşca ta, de ritualurile voastre. Lupta pentru ele şi apără-le. Parte din identitatea ta este şi faptul acea gaşcă, exact cum este ea, este în viaţa ta. Fie mergeţi la Sinaia doar pentru un capucino, fie mergeţi în fiecare lună de octombrie în Vama, oricare ar fi vibe-ul vostru, e al vostru şi are farmecul sau şi necesitatea în viaţa ta.

În mod evident, dacă ai o gaşcă de oameni cu obiceiuri imorale, ilegale şi sub nivelul tău fugi cât poţi, dar construieşteţi o altă gaşcă, a ta.

A renunţă la gaşcă ta este lipsă de înţelepciune. Se mai întâmplă, chiar mai des decât ne-am dori, ca iubitul/iubita, se bosumfle în fel şi chip, pentru ca tu să renunţi la ai tăi. Convenabil pentru el/ea.

Bărbaţii duc prietenii din şcoală generală şi până la mormânt. Noi, muierile, nu… diverse se tot întâmplă în viaţă noastră iar gaşca nu mai este prioritară. Mare atenţie !

Greu, foarte greu îţi mai faci un grup de oameni de încredere, împreună cu care treci prin cele bune şi cele mai puţin bune ale vieţii. Greu pentru înaintând în vârstă, nu mai ai chef de noi prietenii, nu mai ai aceeaşi toleranţă la micile stângăcii pe care, de altfel,  le treci cu vederea la aceia pe care îi ştii de-o viaţă. Iar toate acestea transformă omul într-o insula.

Acel grup de oameni, adunat în ani, merită aibe poze puse în casa ta, atât de preţuiţi trebuie fie. Acei oameni, prietenii tăi, gaşca ta, sunt cei care, cumva, îţi aduc un fel de constanţa, confort şi afecţiune. Ei devin, la nivel inconştient, un fel de plasă de siguranţă. Când cazi, cazi şi pe ei, şi nu mai doare aşa de tare.

Încurajez la nesfârşit autonomia unui individ, independenţa , în mijlocul celorlalţi. Preocupat, însă, de binele sau şi al celorlalţi, dar care nu depinde, prea mult, pe cât se poate, de ceilalţi; cu toate acestea, fii independent(ă), în mijlocul prietenilor, în mijlocul oamenilor.

Cine încearcă te despartă de gaşcă, încearcă te izoleze si să te controleze. În gaşcă, de cele mai multe ori, ne verificăm realitatea. Gaşca este cea care se sesizează când tu nu îţi dai seama de o nedreptate care ţi se face sau un abuz. Gaşca este cea care te trage de mânecă. Cum renunţi la aşa ceva ? Avem nevoie de cineva, în afara noastră, care ne spună când ne zdrăngănim. Avem nevoie de cineva, în afară noastră, ne spună putem mai mult decât credem.

Eu am un partener de viață care face simt pot muta munţii din loc. De multe ori, uit cu ochii cât cepele la el, când îmi dau sema ce părere bună are despre abilităţile şi talentele mele. Însă nu toti oameni au un astfel de om atunci, gaşca suplineşte asta.

Respectăţi gaşca, trasează nişte limite sănătoase în relaţia voastră şi bucuraţi o viaţă unii de ceilalţi !

fii bine, fim bine !

Dacă vrei faci o declaraţie de dragoste găştii tale, te rog ! Scrie-mi despre gaşcă ta în secţiunea comment.

Nadine

Ce ai făcut pentru tine azi ?

Ce ai făcut pentru tine azi ?

Ce ai făcut bun pentru tine azi ? luna asta ? anul ăsta ?

Poate teai lăsat de fumat, poate teai înscris la un curs care îţi va creşte şansele de a prospera sau de a face ce îţi doreşti. Poate ai găsit un autor bun şi ai luat decizia de a’i citi cărţile, poate ţiai schimbat anturajul defectuos sau poate teai apucat, constant, de sport.

Ce ai făcut pentru tine azi ?
Nu te poţi uita pe tine, undeva, prin ungherele vieţii tale.

Uneori, serviciul devine un personaj mai important decât omul în sine. Uneori, o despărţire devine centrul atenţie; uneori, lipsurile au ultimul cuvânt în tot ceea ce însemninu tu, omul.

Preia controlul întrebândute: Ce am fac bun pentru mine, azi ? Ce am fac bun pentru mine, luna asta? Ce am fac bun pentru mine, anul ăsta ?

Te întreb:
Ce ai vrea bun în viaţa ta ?

Ce ai vrea ţi se întâmple bun, în săptămâna care va urma ?

Ce ai nevoie se întâmple bun, până la sfârşitul anului ?

Acolo, undeva, ce îţi doreşti tu, există !

Fie este un premiu, un om, o trăire, o stare a minţii, o idee, un obiect, stă şi te aşteaptă. Nu se pierde, nu este luat de nimeni. Nu trebuie alergi îl ai. Nu trebuie minţi, nu trebuie furi, nu trebuie îţi sacrifici sănătatea ca  îl ai. Te aşteaptă !

Acel lucru bun, care vrei se întâmple azi sau luna asta, va fi al tău, în ritmul tău.

Ia-o din loc !

Cu gândul şi cu mintea, ca  faci un plan.

Apoi, munţi de acţiune ca  aduci, în viața ta, acel lucru bun de care ai nevoie.

Nu sta, nu sta… nu te mai lasă aştepţi !

Care-i acel lucru bun ?

vrei râzi mai mult ?

vrei ai prieteni ?

Vrei ai un om lângă care îţi trăieşti viaţa în armonie şi afecţiune ?

Vrei sănătate ?

Vrei copii

Vrei bani ?

Ţi-ar aduce fericire acel lucru ? … Gândeşteteiaţi timp

De câte ori nu aleargă omul după cai verzi pe pereţi, fiind convins odată ce va dobândi acel lucru, va fi fericit… oare ?

Nu da vina pe copii, nu da vina pe bani, nu da vina pe viaţă. ţi lucruri bune. Este datoria ta, a nimănui altcuiva. Şi pace cu asta, nu te bosumfla. Tu te faci fericit(ă), nu te face bărbatul/ soţia, nu te fac copiii, nu te fac banii, tu te faci.

Mâine ai o bucurie, poaimâine ai două, răspoimâine ai trei bucurii. nu mai pierzi vreodată niciuna. ţii de ele, înveţi ţii de ele, aşa cum ai învăţat ţi le aduci.

Lucrurile bune pe care le facem pentru noi în mod constant, pentru sănătatea noastră, pentru intelectul nostru, pentru viaţa noastră socială, profesională sau familială, acele lucruri bune ţin tot acest microunivers personal,  intact. Îl ţin sănătos. Când faci lucruri bune pentru tine, ai claritate, ai putere, ai curaj. Ajungi ţi se pară nimic nu te poate opri.

Opusul se întâmplă când trăieşti în nefericire, indiferent de ce a fost provocată, şi aştepţi alţii facă lucruri bune pentru tine. Nu… nimeni nu poate aştepta atât de mult. Dacă se întâmplă, este minunat. Este bonus. Dacă nu se întâmplă, preiei controlul.

NU te lasă din mâna !

Nu te abandona !

Nu te părăsi !

Îmi iau la revedere de la tine, până duminică viitoare, şi îţi doresc abia aştepţi scapi de mine“, se termine odată acest material, pentru a-ţi da ceva bun. Un compliment, un plan, o decizie. Tu ştii cel mai bine. Doar tu ştii cel mai bine.

fii bine şi abia aştept împărtăşeşti şi cu mine, ce ţiai dat bun. Ce ai făcut bun pentru tine !

fii bine, fim bine !

Nadine

Aştept cu interes comentariile tale despre ce putem face bun pentru noi, în fiecare zi.

Invață să pierzi

Invață să pierzi

Partea I

Una dintre cele mai importante unelte cu care ar trebui plecăm în viaţă:

Ştiinţa de a pierde

A pierde nu este o tragedie, depinde ce pierdem şi cum. Nu am fost învăţaţi facem diferenţa, iar asta ne cauzează multă suferinţă; nenecesară suferinţă.

! Nu tot ceea ce pare a fi pierdere, este o pierdere. Unele “pierderi” sunt binecuvântări. Cu înţelepciune, ajungi faci diferenţa dintre ele.

Din pruncie, pierdem accesul, total, la sânul mamei şi la atenţia acordată. Intrăm la şcoală unde, aparent, sunt alţii mai buni şi mai interesanţi decât noi, deci, mai pierdem şi acolo din stima de sine şi din încredere. Mai târziu, ne pierdem iubiţii / iubitele, prietenii, pierdem locuri de parcare, bani, haine, pierdem, măcar o dată, serviciul, deseori, pierdem oportunităţi. Trec anii, pierdem definitiv oameni şi, cumva, pierdem în egală măsură, pe cât câştigăm.  Uneori, aşa pare.  Diferenţa monumentală este dată de cum reacţionăm la pierderi. Cei mai mulţi îşi pun poalele în cap. Total nenecesar, pentru există viaţă bună, dincolo de pierdere. Ideea este nu învăţăm cum nu mai pierdem, căci asta este utopie, ci cum pierdem.

Învaţă cum pierzi, nu cum nu pierzi

Conştientizarea firescului de a pierde, în general

ganditorul.jpg

Aici îmi vine în minte gânditorul lui Brâncuşi. Păi, cam aşa ar trebui mai stăm, din când în când, făcând un real efort înţelegem, pe cât putem, cum stau lucrurile pe lume asta, reflectând asupra acestor chestiuni, care sunt, de cele mai multe ori, precum pietricica din pantof. De aceea este importantă meditaţia/ rugăciunea. Cam acolo se întâmplă momentele introspecţiei şi a analizei. Tot cam acolo ne păleşte cu răspunsuri şi ahauri !… Ieşim în lume, dupămai isteţi și mai pricepuţi. Fără efortul de a gândi, de a pricepe, suntem precum adorabilele primate. Adică, extrem de intelegenti, pentru nişte primate…

Decide controlezi valul emoţional

Felul in care ne manifestam majoritatea emotiilor, l-am invatat de la parinti, vecini, societate, adica, de la tot ceea ce este in afara noastra. Daca vedem ca atunci cand doua masini se lovesc usor la semafor, iar soferii ies nervosi, injurandu-se, asa vom face si noi. Comportamnetul se invata! Exista si si varianta in care, in aceeasi situatie, soferii sa se dea jos, ingrijorati unul de starea celuilalt…

Imprumutam aceste reactii si facem si noi la fel. Nu este neaparat. Chiar deloc.

Eram in Africa, si am vazut o multime de oameni sarbatorind in batatura. Chiote, muzica tare, rasete. Am intrebat ce sarbatoresc. Mi s-a raspuns ca este o inmormantare… Asadar, felul in care ne manifestam emotiile tine si de cultura din care face parte…

In concluzie, emotiile, desi sunt in noi, felul in care le manifestam, este din afara noastra… Ceea ce le face si pe ele sa fie, din afara noastra…

Este necesar şi sănătos manifeşti ce simţi, însă nu-ţi foloseşte la nimic ţi smulgi meșele din cap şi nici te dai de ceasul morţii, mai ales când emoţiile pot fi educate şi antrenate pentru a-ţi da starea de care ai nevoie, pentru a depăşi o perioadă sau un moment dificil. Dacă toată lumea urlă şi se vaită, nu înseamnă că trebuie respecţi modelul… Există decență, eleganță şi graţie în mijlocul furtunii. Fie ca ești femeie sau bărbat. Dacă gândeşti decența, îţi va îngrădi emoţia, adică te va duce mai repede la vindecare.

Ia decizia de a nu fi copleşit(ă) emoţional.

Asta nu înseamnă nu manifeşti tristeţea, frustrarea sau durerea, înseamnă doar  poţi decide intensitatea la care se manifestă ele. Evident emoţiile se vor manifesta cu plânsete, cu muci, cu angoase şi, poate, deznădejde, în funcţie de natura pierderii, însă… Aici intervine momentul când decizi conştientizezi toate emoţiile sălășuiesc în afara ta. Adică ele nu există în tine şi NU ăsta este genul de om care eşti. Nu, ele vin, din afara ta,  iar tu decizi, câte laşi între în tine şi pe care. De aici putinţa de a controla valul emoţional. Nu îl lasă se manifeste în toată splendoarea pentru , uneori, în acel pachet emoţional, pot fi balauri cu 7 capete
De exemplu:

Pierdera serviciului nu este o tragedie. Va fi greu o perioadă, mai ales dacă nu există economii sau strânse legături cu alţi membrii din familie, prieteni care dea o mâna de ajutor, însă nu este o tragedie. Dacă însă lăsăm văitatul se manifeste în toată splendoarea, mai dăm vină şi pe unul/altul, un pic pe Dumnezeu şi după pe noi înşine, ne va fi foarte greu fim impecabili, tonici şi plini de răspunsuri isteţe la următorul interviu, pentru nouă slujba. Ăla‘i balaurul creat care se pune în calea ta, şi care nu te mai lasă te bucuri de nimic.  Se pierd slujbe. Şi slujbe foarte bune şi mai puţin bune. Nu e om nu-şi fi pierdut serviciul o dată. Însă, așa cum ți-ai găsit serviciu odată, așa vei găsi și a doua oară și a treia oară și de câte ori vei avea nevoie. Îţi trebuie, doar, curaj pentru a bate la uşi. Iar când vei bate la uşi, este important nu ai urme de pierdere pe tine… de văitat… de plâns de milă. De aceea este important decizi intensitatea la care vrei se manifeste pierderea.

Te-a părăsit:

Omul care iubeşte, nu părăseşte. Poţi pleca doar când nu iubeşti. Când iubeşti, rămâi şi vindeci şi repari şi mai încerci şi după, găseşti o cale de mijloc. Ai fost părăsit(ă) de un om care nu te iubea…Cum ţi doreşti stai cu un om care nu te iubeşte ?! Cum nu fie locul liber pentru cineva lângă care vei îmbătrâni. Cineva care te va iubi, care te va face te simţi de neînlocuit, cineva care nu va concepe nu găsescă o cale de mijloc, pentru ca voi fiţi împreună forever&ever. Dar pentru a vedea lucrurile aşa, ai nevoie de maturitate. Şi dacă vezi cu maturitate situaţia, realizezi nu ai pierdut nimic, real, iar valul de emoţii, instantaneu se temperează.

Înainte de a scrie acest text, am fost într-o vizită la un cuplu care, în urmă cu un an, şi-a îngropat copilul de nici doi ani… În faţa unei asemenea tragedii eşti mut. Nu sfaturi, nu poveţe. Mut ! O astfel de situație, nu are cum nu te pună pe gânduri, față de propriile tale pierderi…

În general, nu plâng, nu dramatizez şi nu fac din ţânţar armăsar. Ştiu exact cum clasez o pierdere, pentru a nu-mi mai provoca durere inutilă. Am spus povestea de mai sus pentru , deseori, la seminariile ţinute de mine, aud oameni argumentând de ce aleg rămână nefericiţi. Argumentează la nesfârist cum dacă nu ar fi plecat “cutărică“, dacă şeful nu ar fi concediat-o, dacă nu ar fi pierdut casa… NU spun este floare la ureche îţi pierzi casa, spun doar nu ne poate defini pierderea casei. Nu putem rămâne nefericiţi. Pierderea casei nu poate deveni laitmotivul nostru, nu poate deveni definiţia noastră. Este nedrept, este dureros, dar este viaţă bună dincolo de pierdere.

Musai învăţăm facem diferenţa între pierdere şi “pierdere”

În locul unui lucru pierdut, întotdeauna intră altceva. Ai grijă ce altceva intră !

Fiecare pierdere ne învaţă ceva. Ne învaţă doar dacă vrem, dacă nu, ne alegem cu câteva “cucuie”, trei lacrimi în batista şi la proxima ocazie, ajungem în aceeaşi situaţie.

În locul unui lucru pierdut, putem rămâne cu o lecţie unică de viaţă. O lecţie care ne poate transforma  oameni. Putem rămâne cu ceva care ne transforme în bine, toată viaţa.

Amy Purdy

SFM18_CoverRelease

Şi-a pierdut ambele picioare la 19 ani. Acum este campioană la snowboard, vorbitor inspiraţional, scrie cărţi… Nu a luat-o nimeni din casă pentru a o pune pe scenă. Ea s-a pus singură. Nu a tras nimeni de ea îşi facă antrenamentele. La 19 ani, îndoiesc nu a fost părăsită şi de iubit, prieteni. îndoiesc nu s-a simţit deznădăjduită, fără amble picioare… Dar a ales transforme pierderea într-o soluţie, într-o sursă de transormare a propriei vieţii.

Există multe feluri de a pierde pe lumea asta. Pierderea ta în ce categorie intră ?

După ce înveţi pierzi, vei învaţa  cazi în picioare

( mereu)

Când înveţi pierzi, se face pace în tine şi ajungi ştii, orice ar fi, vei ieşi la liman, chiar mai bine decât erai înainte. Când înveţi pierzi, se naşte o siguranţă în tine,cu tine însuţi. Tu cu tine. O siguranţă pe care tu singur(ă) vei fi capabil(ă) ţi-o dai, de câte ori va fi nevoie şi oricând va fi nevoie. Nu vei mai depinde de soluţii ajutătoare din afară ta. Vei învăţa  tu ştii te treci prin furtună şi tu ştii, şi poţi, te scoţi din furtună.

Să fii bine, să fim bine !

Te imbrățișez și aștept comentariile tale.

Dacă ai vreun sfat sau o poveste de viața, din care putem învăța și noi. Te rog, împărtășește cu noi.

Nadine