Nadine Voindrouh

Sărăcia mi-a fost cel mai bun profesor. Cumva, a scos ce-i mai bun din mine. Nu am avut nevoie să mă bată nimeni pe umăr şi să-mi spună că intr-o zi, dacă bla-bla, voi ajunge şi eu să am, şi să-mi fie bine… Mă uitam în jur, mă uitam la viaţa mea şi ştiam ce am de făcut. Sărăcia este grea pentru vârstnici, dar pentru copii, tineri adulţi şi adulţi, poate fi motorul care să ducă la viaţa dorită. Pentru a transforma sărăcia într-o unealtă bună de a da o nouă formă vieţii, este important să nu existe victimizarea. Când omul se percepe ca victimă, în mintea lui pare că totul este despre el şi că totul are legătură cu el. Nu-i aşa, deloc. Avem control asupra vieţii noastre, însă, totodată, suntem legaţi între noi, iar deciziile altora influenţează, în mare parte, deznodământul vieţii noastre, mai ales deciziile celorlaţi membrii ai familiei. Ne subordonăm, pe alocuri, destinului familiei din care facem parte, dar chiar şi aşa, la urmă, tot individul este cel care face diferenţa, independent de locul în care s-a născut sau condiţiile sale de viaţă.
Aşadar, sărăcia nu defineşte omul.
Sărăcia este doar o situaţie de viaţă, iar omul care trăieşte în sărăcie, nu este un om sărac. Sărăcia este o situaţie ce poate fi schimbată în prosperitate. Prosperitatea este o decizie. Pare simplist, dar dacă te gândeşti, decizia de a face lucrurile altfel, aşa încât să ducă la prosperitate este cheia. Cei mai mulţi oameni nu iau această decizie. Îndrăznesc să spun că mare parte dintre oamenii care au neajunsuri, le au pentru că asta aleg pentru ei. Mare parte, nu toţi. Prosperitate sau sărăcie ? Atât de simplu este. Evident că oricare decizie duce la un set de acţiuni, de renunţări, de disconfort. Prosperitatea cere acţiune, sărăcia non-acţiune.

Sefuți, coleguți, vecinuți şi prietenuți care scot trăznăi pe gură. Nu avem control asupra a ce vor spune, dar avem control la cum reacţionăm. Nu ne putem freca mâinile cu frustrare la fiecare răutate sau prostie adresată nouă, nu merită. Te invit să îţi construiești propria ta grădină zoologică imaginară, în care să aduni toate aceste specimene. Minunează-te că îţi este dat să auzi și să vezi așa ceva, dar nu te enerva


Eu: “De ce mă iubeşti ? 

El: ” Pentru că nu eşti grasă”… Tocmai mă cerea în căsătorie. Am spus, nu. El nu a înţeles nimic. Întreabă-l, întreab-o. Este foarte important să ştii de ce te iubeşte, de ce stă, de ce vrea copii cu tine, neapărat cu tine şi nu cu altcineva. Răspunsul e loterie, dar merită riscul, pentru că este la fel de important să ştii ce poziţie ai în relaţie, ce rol ai, pentru a putea anticipa cu înţelepciune, evenimente care te vor duce într-o direcţie sau alta. Nu presupune, întreabă ! Să fii bine, să fim bine !

Îmi vine greu să înţeleg de ce oamenii nu îşi iau în serios visurile. Pot înţelege că, uneori, visurile noastre nu reflectă realitatea în care trăim şi că pot pot părea ridicole. Cu toate acestea, visul unui om este cel mai personal şi autentic lucru pe care îl posedă. Este singura realitate interioară, care ne duce mai aproape de îndeplinirea noastră personală. Oamenii investesc în lucruri exterioare lor şi sunt pregătiţi să plătească orice preţ pentru asta. Oamenii plătesc cu timpul lor, cu secunde, minute, ani din viaţă, pentru a achiziţiona diverse lucruri străine lor. Însă când vine vorba de a investi în ceva atât de aproape de suflet, precum un vis…. atunci negociază. Oare cum ar fi vieţile noastre, dacă nu ne-am negocia pe noi.