Partea I

Puţini socrii înţelepţi am întâlnit. Îi număr pe degetele de la o mână…

Atât ei, cât şi ele, par a sacrifica viaţa pe care ar putea să o aibe că bunici, şi ca un fel de părinţi ai noului venit, pentru a-şi păstra ” principiile”, orgoliul, tabieturile, etc.

Ce pare că n-au înţeles, este că atunci când copilul lor îşi alege un partener de viaţă, alegerea este în strânsă legătură cu ce a văzut copilul în casă, cu ce a înţeles el că înseamnă relaţia dintre doi oameni, ce înseamnă afecţiune, iubire, famile, etc. De multe ori, socrul este supărat că fiica s-a măritat cu unul care o bate… Când el, toată copilăria fetei, şi-a bătut nevasta. Păi, fiica lui îşi ia un partener, în concordanţă cu realitatea în care a crescut. Dacă tatăl aşa a setat valorile în familie, aşa le duce şi fiica mai departe.

Aşadar, nora sau ginerele cu care vin copii la uşa, au legătură cu felul în care au fost copiii crescuţi…

Indiferent că este zona rurală sau urbană, găsesc la tot pasul, nore şi gineri, terorizaţi de soacre şi de socrii. La ţară, nore forţate de socrii să locuiască cu animalele, la oraş, nore bătute de socrul care este ditai preşedintele de casă de avocatură… Grotescul de ambele părţi. Întâlnesc gineri care nu au voie să vină în casa părinţilor miresei… Au oamenii copii, şi el tot nu are voie să vină în casa tatălui ei. Doamne fereşte !

Fata este măritată, a făcut un copil, este fericită, iar tatăl ei, încă nu acceptă asta ?… Asta este lipsă de iubire. Când un om își iubeşte mai mult principiile şi orgoliul, decât copilul, atunci, nu-şi iubeşte copilul. Să–ţi abandonezi fata pentru că s-a măritat cu ” ăla” ? … Nu merita să aibe copil.

Am mai auzit câte unul spunând, parcă virtuos: ” Nu am mai vorbit cu fiica–mea de 12 ani. I-am spus că dacă se mărită cu ăla, la uşa mea să nu mai vină“… şi n-a mai venit.

Atâţia nepoţi crescuţi de mâini străine, bone teroriste sau cum îţi e norocul, pentru că bunicii au “principii şi orgolii”.

Atâtea familii înjumătăţite…

Cum ajungi bătrân şi rău ? Bătrân, înţeleg, dar rău ?… asta nu pot pricepe.

Socrii deştepţi şi zdraveni la cap, ştiu tot ce mişcă în casă copilului, dar nu află din cotrobăit, ci din statul la poveşti, seară de seară, când copiii se întorc de la serviciu, şi abia aşteaptă să povestească cuiva… cui ? unei minţi înţelepte, unui suflet blând, care nu judecă, care ştie să asculte, şi care mai dă şi un sfat împăciuitor : soacra-socrul.

Din categoria înţelepciune, am întâlnit 3 soacre model, unice, deosebite. Întâmplător, poate, mame de băieţi. Aceste soacre, locuiesc cu familia fiului şi sunt bone pentru nepoţi, merg în toate vacanţele familiei, se bucură de îmbrăţişări de la nepoţi, fiu, nora şi sunt cadorisite şi lăudate la mai toate petrecerile. Am aflat de la ele că de când băieţii s-au însurat, scopul vieţii a fost să–şi vadă băieţii transformându–se în bărbaţi, să–şi vadă nepoţii crescând şi să aibe cheile de la casă. Genial ! Dar cum faci asta, când noul jupân este o tânăra de douăzeci şi ceva de ani ?…

Îmi spunea una dintre ele, într-un mod ghiduș si cu ochii sclipind de fericire: ” Când vine nora mea acasă, mai tot timpul mă ceartă: Ba că nu am culcat copilul la timp, ba că nu am făcut nu ştiu ce mâncare… dar eu nu mă supăr. E şi ea obosită de la serviciu. Mă apuc şi îi fac un masaj şi îi spun: hai, ticuță, dragă, nu mai fi supărată pe mine. Fac data viitoare… şi îi trece.” Soacra de care vorbesc, în tinereţea ei fiind o frumoasă, cu o poziţie socială peste medie, care şi acum are banii ei, mai mulţi decât ai copiilor. Are vilă în buricul Bucureştiului şi ar putea să îşi trăiască bătrâneţile din vacanţă în vacanţă, cu toate acestea… creşte nepoţi, spală vase, spală rufe, pentru că nu concepe un străin în casa copilului ei ( copilul care acum are 40 si de ani)…

A ales siguranţa şi unitatea familiei.

Într-o seară, eram o gaşcă mare la ei în curte. A venit şi ea într-un târziu, iar fiul ei, s-a ridicat de lângă soţie, s-a dus şi a adus-o la masă, a prezentat-o tuturor, i-a dat o îmbrăţişare şi un pupi pe obraz şi i-a mulţumit, de faţă cu noi toţi, că este în viaţa lor şi că îi ajută cu toate cele. Doamne, mititica, gârbovită, bătrânică, parfumată şi dichisită, parcă era regina încoronată… Cât de frumoasă o făcea iubirea dintre ei, cât de frumoşi erau toţi… cumva, datorită ei. Mama lor !

Există aşa ceva ?… Atâta iubire să ai pentru familia făcută de copilul tău, încât să ai înţelepciunea şi maturitatea de a trece cu vederea diverse mici discuţii ? Să renunţi din iubire pentru copil, la ” tu ştii cine am fost eu ? Tu mie îmi vorbeşti aşa?” …

Dacă eşti soacră sau socru şi vrei să–ţi trăieşti viaţa alături de copii, în armonie, inspiră–te, te rog, din rândurile de mai jos:

Anulează orgoliul
La ce-ţi foloseşte orgoliul, în faţă unor copii ? Ce bătălie ai putea câştigă ? Indiferent cine este noul venit, este un copil pentru tine. Un copil mare, care are emoţii, care îşi doreşte să îl accepţi, care vrea să vă înţelegeţi, care vrea un aliat pentru a asigura longevitatea căsniciei. Alege !… eşti aliatul sau duşmanul lor. Şi dacă alegi indiferenţa, tot duşman eşti. Îi laşi descoperiţi, îi pui în situaţia de a aduce un străin în casă, de a cheltui bani, când tu poţi fi partenerul lor.

Înţelege care este cu adevărat miza
Păi, care este miza ? Te–ai întrebat vreodată ? Miza este ca tu să te bucuri de copilul tău, de realizările lui şi de copilul lui. Să-i dai un sfat dacă ţi-l cere… să fii acolo, în sânul familiei. Renunţi la toate acestea pentru că îţi place să ai ultimul cuvânt ? Vrei, musai, să ai ultimul cuvânt ? Chiar îţi mai foloseşte la ceva ?…

Activează–ţi înţelepciunea
Dacă nu ai trăit într-o gaură în pământ până la această, frumoasă, vârstă, ai adunat de prin viaţă, ceva înţelepciune. Ai adunat ? … dacă ai adunat, foloseşte-o, dacă nu, investeşte în dezvoltarea peronală. Niciodată nu este prea târziu. Şi un an de vei câştiga în viaţa copilului tău, merită ! Citeşte, du-te la cursuri, la seminarii, du-te oriunde este nevoie, pentru a pricepe că pentru a fi împreună cu copilul tău, merită să renunţi la orgolii şi răutăţi gratuite. Merită să te schimbi.

Nu-ţi mai da cu părerea
Greu de crezut, pot înţelege asta, dar în familia copilului tău, chiar dacă este al tău, lucrurile se fac altfel… toate ! şi este în regulă. În familia copilului tău, cânta altă găină, respectiv, cocoş, aşa este sănătos. Este rândul altei femei, altui bărbat, să–şi facă un cuib după alte legi. Şansa ta de a-ţi face o familie s-a întâmplat, te–ai bucurat de experienţă, predă ştafeta.

Asta înseamnă că, realmente, dacă nu ţi se cere părerea, înseamnă că nu este nevoie de părerea ta. Adica, taci ! nu spui nimic, îți vezi de treaba ta. Mai înseamnă şi că nu poţi face nimic, dacă ţi se spune să nu faci, chiar dacă tu crezi că aşa ar fi mai bine… Este rândul acestei tinere familii să exprimenteze, să îşi trăiască lecţiile de viaţă, iar tu poţi fi doar martor, doar obesrvator, fără a putea avea, măcar, meschina satisfacţie de a spune : ” v-am spus eu că n-o să mergă ” Mda… dacă îi iubeşti, nu poţi s-ă spui.

Nu jigni noul venit, niciodată !
Îţi vei pune copilul în situaţia de a-şi apară jumătatea ( care nu mai eşti tu, aşa e sănătos). Îţi forţezi copilul să aleagă o tabăra… este extrem de dureros. Este o durere care nu se vindecă niciodată, pentru că nici un copil nu are în el informaţia de a fi împotriva părinţilor săi. Aşadar, dacă nu ai ceva frumos de spus, mai bine, taci !

Nu cotrobăi
… sunt multe, deja, pentru azi. Voi continua lista, data viitoare.

Înainte de final, dragi socrii, să ştiţi că puteţi fi săraci, bogaţi, urâţi, frumoşi, eleganţi, neeleganţi, de la ţară sau de la oraş, copiii voştri au nevoie de voi. Copiii voștrii vă iubesc, nespus de mult. Indiferent de cum sunteţi, au nevoie de voi. Răi să nu fiţi, în rest, le rezolvaţi voi pe toate, împreună.

Aștept cu drag părerea ta, in comentariile de mai jos

Nadine