Texte inspiraționale

Omida si Fluturele

Daniel Roxin

Târându-şi, o omidă, prelungu-i trup cu păr
Pe craca fără frunze a unui jalnic măr,
Se pomeni oprită de-un fluture nervos:
– „Să nu-ndrăzneşti, urâto, să-ţi duci trupul bălos
Până aici la mine, căci o vei încurca!
Mă mir şi-acum că Cerul, în direptatea Sa,
Vă lasă încă-n viaţă tot neamul hăbăuc!
Coboară, deci, de nu vrei în pumni să te apuc!”

După o săptămână, omida deveni
Un fluture femelă cum rar mai poţi găsi.
Zburând din floare-n floare, se întâlni deodat’
Cu cel ce o jignise (acum, mai grizonat).
– „Frumoasa mea, hai spune-mi, te-am cunoscut cumva?
Căci ochii-ţi, doi luceferi, parcă îmi spun ceva…
Oh!… Simt faţă de tine un dor de ne-nţeles
Şi-aş vrea, de-ţi face cinste, să fiu al tău ales!
Îţi jur că-ţi va fi bine căci eu sunt bun, cinstit
Şi permanent în viaţă iubirii i-am slujit!…”
– „Nu zău!”… spuse femela, „Păi,  eu te ştiu de mult
Şi vocea-ţi prefăcută nu vreau s-o mai ascult.
Deşi spui că o viaţă iubirii i-ai slujit,
Eu m-am convins că nu eşti decât un ipocrit!”

MORALA

De nu vrei ca în viaţă să-ţi fie rău, ci bine,
Nu-ţi arunca dispreţul pe cel ce nu-i ca tine!
Chiar dacă el îţi pare ca prost, urât, mişel,
Gândeşte-te c-odată ai fost exact la fel!

 

 

           Greierele și furnica

                 La Fontaine

                     Petrecuse cu chitara

                        Toată vara.

                        Însă iată că-ntr-o zi

                        Când viforniţa porni,

                        Greierele se trezi

                        Fără muscă, fără râmă,

                        Fără umbră de fărâmă.

                        Ce să facă? Hai să ceară

                        La Furnică, pân’ la vară,

                        Niscai boabe de secară.

                        – „Pe cuvânt de lighioană,

                        Voi plăti cinstit cucoană,

                        Cu dobânzi, cu tot ce vrei!”

                        Dar Furnica, harnică,

                        Are un ponos al ei:

                        Nu-i din fire darnică

                        Şi-i răspunde cam răstit:

                        – Astă-vară ce-ai păţit?

                        – Dacă nu e cu bănat.

                        Zi şi noapte am cântat

                        Pentru mine, pentru toţi…

                        – „Joacă astăzi dacă poţi!”